Până acum, teama de bacteriile transmise de animale viza mai ales fermele. Se vorbea despre contactul cu animale crescute pentru consum. Un studiu internațional mută însă atenția mai aproape de casă. Câinii și pisicile ar putea avea un rol mai important decât animalele de fermă în răspândirea bacteriei Acinetobacter baumannii. Aceasta este una dintre infecțiile cele mai dificile atunci când antibioticele nu mai funcționează.
La animalele de fermă, păsări și la cele sălbatice, similaritatea a fost de 97-98%. În schimb, tulpinile izolate de la pisici și câini au avut o asemănare genomică de peste 99%. Au ajuns în unele cazuri la 99,5% cu tulpinile care infectau pacienți din spitalele din apropiere. Studiul nu confirmă că un animal de companie a transmis direct bacteria unui om. El indică deocamdată o posibilă transmitere, pe baza asemănărilor genetice.
Miza este simplă. Nu apare un motiv să renunțați la animalele de companie. Dar apare unul serios să acordați mai multă atenție igienei. Și vizitelor la veterinar. Mai ales când animalul are probleme de sănătate. Descoperirea schimbă percepția asupra surselor de superbacterii și ar putea duce la recomandări noi de prevenție în mediul domestic.
Acinetobacter baumannii este clasificată de Organizația Mondială a Sănătății drept agent patogen de „Prioritatea 1”. Bacteria este cunoscută pentru rezistența la antibioticele de ultimă soluție. Și pentru focarele periculoase din spitale, mai ales în secțiile de terapie intensivă.
Câinii și pisicile, diferiți față de alte animale
Analiza a inclus 509 probe genetice. Probele provin de la animale din 17 țări și 33 de specii. Acestea au fost comparate cu mii de probe clinice umane din aceleași regiuni, potrivit Descopera. Diferența cea mai importantă a apărut la animalele de companie. Pisicile și câinii au fost purtători ai unor gene de rezistență la carbapeneme. Acestea sunt antibiotice de ultimă soluție, interzise în creșterea animalelor de fermă.
Genele respective nu au fost găsite la animalele de fermă sau la cele sălbatice. Se ridică o întrebare firească. Cum au ajuns câinii și pisicile să poarte astfel de tulpini? Studiul nu explică mecanismul exact prin care animalele de companie ar fi contractat aceste bacterii.
Nici semnele vizibile acasă nu primesc încă un răspuns clar. Nu sunt menționate simptome specifice la animale. Nu există o recomandare de testare preventivă pentru câini sau pisici sănătoase. Partea utilă rămâne una de bun-simț. Atenție la igiena zilnică. Și la evaluarea veterinară atunci când animalul are o problemă de sănătate. Vorbim despre o bacterie asociată cu mediul spitalicesc și cu rezistență mare la tratament.
De ce contează chiar dacă nu există încă dovada unui transfer direct
Legătura nu este dovedită complet. Dar asemănarea genetică foarte mare schimbă discuția. Când o tulpină de la un câine sau o pisică ajunge la peste 99% similaritate cu una care infectează pacienți din spitalele din apropiere, riscul nu mai este o ipoteză îndepărtată. Pentru familii, aceasta se traduce printr-o idee simplă. Animalul de companie rămâne parte din casă. Și parte din rutina de prevenție.
Contextul mai larg explică de ce astfel de semnale sunt urmărite atent. Organizația Mondială a Sănătății estimează anual, la nivel mondial, aproximativ 15.000 de infectări și circa 500 de decese cu febra hemoragică Crimeea-Congo, o altă boală zoonotică. Riscul agenților patogeni transmiși de la animale la om nu este teoretic.
