Studiu pe 22 de familii: De ce au devenit brandurile ancore în haosul crizei

Vă mai amintiți haosul din pandemie? Toate rutinele s-au prăbușit. Peste noapte. Casa a devenit brusc birou, școală, întregul nostru univers. Și în tot acest vacarm, ceva s-a întâmplat în coșurile noastre de cumpărături. Ne-am agățat de ce ne era familiar, potrivit Mediafax.

Și nu e doar o impresie. Un studiu detaliat confirmă totul. Cercetătorii au analizat jurnalele și interviurile a 22 de familii din Franța în timpul lockdown-ului, iar concluziile lor, publicate în International Journal of Research in Marketing și preluate de Mediafax, arată clar cum mărcile cunoscute și micile ritualuri de consum au funcționat ca ancore emoționale. Ne-au ajutat să ne regăsim stabilitatea într-o lume complet dată peste cap.

Când timpul se topește, ritualurile ne salvează

Zilele se contopeau una în alta. Luni era ca joi. Weekendul? Un cuvânt gol. În acest haos, unde timpul părea să se fi topit, oamenii au început instinctiv să-și creeze noi structuri. Acțiuni simple, dar recurente. Un serial la oră fixă. Cafeaua de dimineață, mereu din aceeași ceașcă. Sau apelul video săptămânal cu părinții.

Surprinzător sau nu, aceste mici ritualuri au readus predictibilitatea în viețile lor. Produsele familiare, fie că vorbim de iaurtul din frigider sau de jocul de societate prăfuit, au devenit un fel de schelet psihologic. Au ajutat la reconstruirea identității de familie, redefinind rolurile fiecăruia exact când cele sociale și profesionale dispăruseră.

Mai mult decât un joc de Catan: Cum se reclădește familia

Și serile cu puzzle-uri sau cu pâine coaptă în casă? Ce au fost ele, de fapt? Mult mai mult decât o simplă distracție. Studiul celor de la ESCP Business School arată că activitățile astea au depășit cu mult statutul de hobby.

Au devenit o cale de a reafirma „valori fundamentale împărtășite, cum ar fi reziliența, coeziunea și sprijinul reciproc”. Gătitul împreună sau alte proiecte creative erau un mod de a spune, fără cuvinte: „Suntem aici, împreună, și o scoatem la capăt”. Coincidență? Greu de crezut.

Nostalgia, refugiul perfect într-un viitor incert

Viitorul era complet în ceață. Și în fața acestei incertitudini, trecutul a devenit brusc o sursă de stabilitate. Așa că revizitarea filmelor din copilărie sau prepararea rețetelor bunicii n-au fost doar niște mofturi. Deloc. Au fost mecanisme psihologice puternice, care ne-au dat un sentiment de continuitate.

O melodie dintr-un desen animat vechi. Gustul unei prăjituri de casă. Acestea au creat punți emoționale între un prezent plin de anxietate și un trecut sigur, pe care îl cunoșteam. Ne-am ancorat în amintiri ca să putem supraviețui prezentului.

Nu orice marcă devine un colac de salvare

Desigur, nu orice brand devine un colac de salvare. Nu e așa simplu. Cele care reușesc să reziste în vremuri grele au câteva trăsături clare: par stabile, sunt foarte familiare și au o încărcătură emoțională puternică. Gândiți-vă la un magazin de cartier care simbolizează rezistența într-o criză economică sau la un brand local care unește comunitatea după o inundație.

Ce înseamnă asta? Că în perioade de ruptură, consumul nu e doar o fugă de realitate. E o metodă de a regăsi un sens. Brandurile care dăinuie nu sunt neapărat cele mai zgomotoase. Sunt cele care se integrează natural în viața noastră, funcționând ca niște „tehnologii ale identității”. Un simplu logo, un gust cunoscut, o melodie pot spune un lucru simplu, dar vital: „Continuăm să fim noi înșine.