Daca miscarea, in special cea in aer liber este recomandata si chiar necesara inca din primul an de viata, alegerea unui sport intr-un cadru organizat pentru cel mic trebuie sa se faca cu foarte multa grija. Copilul trebuie sa fie pregatit atat din punct de vedere fizic cat si emotional pentru sportul pe care va urma sa il practice, in sens contrar riscand sa devina frustrant pentru cel mic si sa se indeparteze pentru totdeauna de sportul respectiv.
Sportul este metoda cea mai eficienta de prevenire a obezitatii infantile, o sursa extraordinara de sanatate si o metoda minunata de incarcare cu energie. Totodata il ajuta in cresterea capacitatii de memorare si a abilitatilor de comunicare si ii dezvolta valori precum disciplina, rabdarea si concentrarea. Totusi, in primii ani de viata, copiii adora sa se joace liber, fara prea multe reguli si restrictii. Iar noi ca parinti ar fi bine sa ii incurajam sa faca acest lucru, sa faca cat mai multa miscare, dar pe care sa o asocieze cu joaca, cu libertatea de miscare si exprimare, ca pe o posibilitate de a invata sa isi coordoneze miscarile si de a-si cunoaste limitele fizice, dar si psihice. Este bine sa se evite sporturile competitive sau care presupun efort mare, sporturile in care se impun reguli prea multe si stricte, ori in care trebuiesc urmate anumite instructiuni clare si impuse limite. Copii mici isi pierd rabdarea repede si totodata interesul.
Practic abia dupa varsta de 6-7 capacitatea de concentare si aptitudinile fizice ale copilului vor ajunge la un nivel care sa ii permita sa practice cu adevarat un sport. Pana la acesata varsta sportul ales ar trebui gandit mai mult ca o posibilitate a copilului de fi activ.
CONTINUAREA PE MAMISTIETOT.RO
