In fiecare an, pe 29 iunie, crestinii ii praznuiesc pe Sfintii Apostoli Petru si Pavel, cei mai mari propovaduitori ai Evangheliei lui Hristos.
Cu toate ca au facut lucruri mari pentru Biserica si chiar si-au dat viata pentru apararea credintei, Petru a avut momente de ezitare si chiar s-a lepadat de Hristos, iar Pavel, pana la convertire, i-a prigonit pe crestini.
De aceea, ei sunt un exemplu pentru cei care vin la credinta dupa ce au facut mari greseli. Dupa modelul acestor sfinti putem fi incredintati ca, oricare ne-arfi vina, ne putem indrepta. Chiar daca se intalnesc in acest punct comun, vietile Sfintilor Petru si Pavel par, la prima vedere, foarte diferite una de cealalta.
Totusi, credinta si intamplarile prin care au trecut i-au adus atat de aproape incat sunt sarbatoriti si zugraviti impreuna in icoane.
Din simplu pescar, apostol
Sfantul Apostol Petru se numea Simon si era un pescar sarac. Muncea din greu pentru a-si intretine familia. Cu toate acestea, nu a ezitat sa-L urmeze pe Mantuitor, atunci cand a fost chemat.
Acesta i-a dat numele de Petru (adica „Piatra”), pentru ca a vazut in credinta lui piatra de temelie a Bisericii. Si chiar asa a fost, la Cincizecime, cand apostolii au primit Duhul Sfant, predica lui Petru a convertit 3.000 de oameni.
Un fariseu invatat
Saul era fariseu, provenea dintr-o familie bogata si era foarte invatat. Vedea crestinismul ca pe o amenintare si i-a ajutat pe asasinii diaconului Stefan, pazindu-le hainele celor care au aruncat cu pietre in el. Apoi a inceput sa mearga prin Imperiu pentru a-i prinde pe crestini si pentru a-i pedepsi.
Intr-unadintre aceste calatorii, in drum spre Damasc, Hristos i S-a aratat, intr-o vedenie,
spunandu-i: „Saule, Saule, pentru ce Ma prigonesti?”. Dupa aceasta intamplare, a ramas orb timp de 3 zile, dupa care, asa cum I-aspus Mantuitorul, a cautat un ucenic al Domnului care l-a botezat si atunci ochii i s-au luminat din nou, iar numele i-afost schimbat din Saul in Pavel.
Cu toate ca au trecut prin multe necazuri si nu de putine ori li s-a intamplat sa fie goniti dintr-unloc intr-altul, parand ca ar fi propovaduitorii unei cauze pierdute, Sfintii Petru si Pavel nu au deznadajduit.
Ei chiar s-au„bucurat pururea”, asa cum ii sfatuia Pavel pe tesalonicieni. „Dati multumire pentru toate, caci aceasta este voia lui Dumnezeu, intru Hristos Iisus pentru voi”, le mai scria el, stiind ca, atunci cand traim aproape de El, Domnul alunga intristarea din sufletele noastre si avem incredere ca El pune in viata noastra ceea ce avem nevoie pentru a ne mantui.
