Femeile care sufera de anorexie au impresia ca “sunt atat de grase incat nu pot incapea pe usa”, arata un studiu efectuat in Olanda.
Anorexia consta intr-o tulburare de alimentatie cu implicatii fizice si emotionale care afecteaza cu preponderenta femeile, desi in ultimul timp au aparut tot mai multe cazuri de anorexie si in randul barbatilor. Persoanele anorexice au greutatea corporala cu cel putin 15% mai mica decat ar trebui in mod normal.
O echipa de cercetatori de la Universitatea din Utrecht (Olanda) a vrut sa descopere cum se simt de fapt persoanele anorexice si cum isi privesc propriul trup.
Oamenii de stiinta olandezi au constatat ca realitatea in care traieste un om anorexic, din punct de vedere al siluetei, este foarte distorsionata.
Astfel ca un anorexic, care de regula este exagerat de slab, “se chinuieste sa intre pe o usa pentru ca simte ca nu incape pe ea”. Totodata, femeile anorexice obisnuiesc sa intre pe usa pe lateral tocmai pentru ca au senzatia ca umerii lor sunt cu aproximativ 40% mai mari decat in realitate.
La aceasta concluzie au ajuns cercetatorii de la Universitatea din Utrecht care au lucrat cu 39 de femei, unele cu o greutate corporala normala, altele anorexice. Le-au rugat pe toate sa intre si sa iasa pe niste usi si au constatat ca femeile anorexice intra si ies pe lateral, considerandu-se prea grase ca sa incapa prin trecere.
Persoanele care sufera de anorexie incearca sa slabeasca refuzand mancare si supunandu-se la exercitii fizice foarte dure. Chiar si dupa scaderea in greutate, ele continua sa se simta grase. Cercetatorii olandezi au constatat ca anorexicii nu au doar probleme de perceptie asupra propriului corp, ci se considera si dizgratiosi in miscare.
“Rezultatele studiului arata anormalitatile specifice anorexiei nervoase prezente pana la nivelurile de subconstiente si chiar inconstient ale psihicului uman. Cu alte cuvinte, falsa perceptie asupra propriului corp este mult mai periculoasa si afecteaza psihicul si fizicul mai mult decat se stia pana in prezent”, s-a aratat in raportul cu concluziile cercetarii de la Universitatea din Utrecht.
