Pastile GLP-1 orale: Cum reduc pofta de plăcere

Publicat: 25 iulie 2026, 20:48Actualizat: 25 iulie 2026, 20:48

O nouă generație de medicamente orale ar putea acționa direct în creier pentru a opri „pofta de ceva bun”.

Diferența cheie stă în două zone ale creierului, nu doar într-una. Medicamentele injectabile, precum semaglutida, acționează asupra hipotalamusului pentru a controla foamea. În schimb, medicamentele orale de tip GLP-1

au activat la șoareci și amigdala centrală. O zonă legată de dorință și recompensă.

Cercetătorii de la University of Virginia au observat o schimbare esențială. În timp ce șoarecii mâncau din plăcere, activarea amigdalei centrale a redus eliberarea de dopamină în sistemul de recompensă al creierului.

Acest detaliu mută discuția dincolo de senzația clasică de foame. Vizează direct mâncatul emoțional. Impulsul de a căuta mereu „ceva bun”. Miza este că o astfel de pastilă ar putea ținti partea psihologică a poftei, nu doar nevoia de energie. Croiala este alta, mai aproape de relația noastră cu recompensa.

Studiul, finanțat de National Institutes of Health, a analizat medicamente orale cu molecule mici, precum orforglipron, aprobat de FDA, și danuglipron, un medicament experimental. Potrivit Sciencedaily, aceste variante au redus mâncatul hedonic la șoareci. Adică acel tip de consum care apare din plăcere, nu din foame fizică.

Ali Guler, Ph.D., profesor de biologie la University of Virginia, a rezumat clar schimbarea de perspectivă.

„Știam că medicamentele GLP-1 suprimă comportamentul alimentar determinat de necesarul de energie. Acum se pare că medicamentele GLP-1 orale cu molecule mici reduc și mâncatul din plăcere prin implicarea unui circuit de recompensă al creierului.”

Popularitatea medicamentelor din clasa GLP-1 pentru slăbit a crescut deja, iar discuția nu mai ține doar de cântar. Variantele injectabile sunt cunoscute pentru efecte secundare precum greața sau constipația. Pentru medicamentele orale testate aici, sursa nu precizează dacă profilul de efecte secundare este același.

Există și o limită importantă. Rezultatele vin dintr-un studiu pe șoareci. Mecanismul nu este confirmat încă la oameni.

Lorenzo Leggio, M.D., Ph.D., director clinic al Institutului Național pentru Abuzul de Droguri (NIDA) din cadrul NIH, explică de ce contează această piesă din puzzle chiar acum.

„Pe măsură ce accesibilitatea acestor medicamente continuă să crească și adopția de către pacienți este în creștere, este crucial să înțelegem mecanismele neuronale care stau la baza efectelor pe care le observăm.”

Legătura cu sistemul de recompensă face subiectul interesant și dincolo de slăbit. Există deja cercetări care investighează potențialul medicamentelor GLP-1 de a reduce dependența de alcool. Noul studiu intră mai adânc exact în această zonă. Nu există însă date aici despre shoppingul compulsiv, social media sau despre felul în care ar influența bucuria resimțită în alte aspecte ale vieții.

Medicamentele GLP-1 orale țintesc altceva

Studiul vorbește despre pofta de plăcere, nu doar despre foame. Însă a fost făcut pe șoareci. Promisiunea este importantă, dar nu echivalează încă cu un efect confirmat la oameni.

Al doilea detaliu ține de tipul de medicament. Cercetarea s-a concentrat pe forme orale de tip GLP-1, diferite de injectabilele deja cunoscute. Pe lângă hipotalamus, au activat și amigdala centrală. Dacă apar discuții despre pastile „care taie pofta”, exact acesta este mecanismul care merită urmărit.

Obezitate și alte dependențe

Faptul că aceste medicamente ar putea acționa pe circuitul recompensei deschide o direcție nouă. Una pentru obezitate, dar și pentru tulburări legate de consumul de substanțe. Nu există deocamdată un calendar pentru studii pe oameni, așa că diferența dintre promisiune și tratament disponibil rămâne mare.

Următorul pas anunțat de cercetători este să testeze dacă aceste medicamente orale pot reduce poftele și pentru alte substanțe, nu doar pentru alimente. Ținta directă sunt tulburările legate de consumul de substanțe.

Citește și: