Studiul nu condamnă părinții care le dau copiilor mici un telefon sau o tabletă într-un moment dificil. Cercetarea coordonată de Jane Shawcroft, asistent universitar de comunicare la Ohio State, arată că folosirea ecranelor pentru a liniști copiii între 2 ani și jumătate și 7 ani și jumătate are legătură cu dezvoltarea cognitivă a celor mici și cu sănătatea mentală a adulților.

Pentru familii, problema capătă o altă nuanță: relația cu ecranele arată diferit de la un copil la altul. Publicat recent în Journal of Communication, studiul a urmărit legătura dintre reglarea emoțională prin media și funcțiile executive ale copiilor, mai exact flexibilitatea cognitivă și controlul inhibitor.

Cercetătorii au observat o buclă de întărire la 87% dintre copii: ușurința sau dificultatea de a calma un copil influența timpul petrecut în fața ecranelor. Această expunere modela apoi funcțiile executive ale copilului, fapt care dicta din nou frecvența cu care părinții apelau la dispozitive pentru liniștire. Obiceiul se dezvoltă așadar în strânsă legătură cu reacțiile copilului.

Potrivit Medicalxpress, Jane Shawcroft a explicat că diferențele merg dincolo de intensitate.

„Modelul fundamental diferă de la un copil la altul, nu variază doar amploarea efectelor.”

Cercetătorii au identificat alte două grupuri mai mici. Aproximativ 6% dintre copii au prezentat o relație atipică între cele două abilități cognitive și reglarea emoțională prin media, aspect rămas parțial neexplicat. La restul de 7%, ecranele influențau dezvoltarea abilităților cognitive, dar aceste abilități nu dictau cât de des recurgeau părinții la ecrane. În acest ultim grup, părinții au raportat mai frecvent stări depresive.

Când un părinte este deja epuizat, tehnologia devine soluția la îndemână. Jane Shawcroft a detaliat mecanismul:

„Sănătatea mentală a părinților anticipează clar modul în care aceștia folosesc tehnologia alături de copiii mici. Ecranele sunt o pârghie la care părinții apelează când nu au resursele necesare pentru a face față propriilor vulnerabilități.”

Autoarea studiului cere o abordare mai blândă față de părinți: „Îmi doresc ca narațiunea despre copii și tehnologie să treacă de la abordarea individualistă la responsabilitatea noastră comună, ca societate. Trebuie să sprijinim copiii în mediul pe care noi l-am construit pentru ei. Dacă vrem ca cei mici să fie bine, trebuie să le ajutăm părinții să fie bine.”