Otniela Sandu are o poveste de viață care, pe bune, bate orice scenariu de film. La doar patru ani, privea pe geam alți copii cum se joacă, în timp ce ea nu se putea ridica din pat. Medicii i-au spus clar că sunt șanse infime să meargă vreodată. Astăzi, nu doar că merge, dar schiază și spune că fiecare pas este un act de recunoștință.
„Nu voi merge niciodată”
Diagnosticul primit în copilărie a fost brutal și fără drept de apel. Specialiștii nu erau deloc optimiști, ba chiar i-au pregătit familia pentru ce e mai rău. „Medicii au spus că nu voi merge niciodată sau că, dacă printr-o minune se va întâmpla, voi merge cu defect: voi avea un picior mai lung și unul mai scurt”, mărturisește Otniela. Amintirile de atunci sunt încă vii și dureroase.
„Știu cum este să stai într-un pat și să te uiți la covorul pe care bate soarele, să auzi copiii afară jucându-se și tu să nu te poți ridica. Aveam doar patru ani, dar îmi amintesc acel moment de parcă ar fi fost ieri.”
RecomandăriÎncearcă masajul la Artemis Masaj din București. Nimic nu va mai fi la fel! (P)Salvarea a venit de la medicul Alexandru Pesamosca (un nume care a rămas în inima ei și a mii de alți copii salvați), care a considerat vindecarea ei „o minune de la Dumnezeu”. Iar ironia sorții face ca picioarele ei, considerate cândva o problemă fără rezolvare, să fie astăzi una dintre cele mai admirate trăsături fizice ale sale.
Haine cusute manual și pachețel „de firmă”
Perioada adolescenței nu a fost nici ea mai simplă. Crescută într-o familie cu resurse limitate, Otniela a trebuit să fie extrem de creativă pentru a ține pasul cu colegii ei. Dar nu s-a lăsat copleșită. Din contră, a găsit soluții ingenioase pentru a nu se simți niciodată inferioară. V-ați fi gândit vreodată la asta?
„Colegii își cumpărau de la magazin tot felul de lucruri de mâncat, iar eu stăteam acasă și îmi pregăteam pachețelul, îl aranjam frumos ca să pară că l-am cumpărat”, povestește ea. Când venea vorba de modă, lucrurile stăteau și mai interesant. „La haine eram și mai creativă. Le tăiam, le coseam, luam piese de la mama și le combinam, sau cumpăram din second-hand și le transformam.”
RecomandăriDe ce e important să îți cunoști limbajul iubiriiȘi nu se oprea aici. Pentru a-și permite anumite lucruri, în weekenduri lucra ca babysitter pentru doi copii sau vindea diverse obiecte create de ea.
Mitul iubitului cu bani
Odată cu succesul, au apărut și clișeele, mulți presupunând că în spatele ascensiunii sale stau bărbați înstăriți. Numai că realitatea e complet diferită. Otniela demontează aceste zvonuri, explicând că relațiile amoroase mai degrabă au încurcat-o. Cum vine asta?
„Am avut o relație în care nici măcar de ziua mea nu am primit un cadou, iar unii își imaginează câte «beneficii» aș fi avut”, spune ea. Actrița subliniază că nu a avut niciodată nevoie de sprijin financiar de la partenerii săi. „Toată viața am muncit pentru tot ce am și nu am avut nevoie de nimic de la iubiți. De fapt, recent, când am primit un cadou de ziua mea, nici măcar nu am știut cum să reacționez, pentru că nu am fost obișnuită cu astfel de gesturi.”
RecomandăriCum să te bucuri de statutul de femeie singurăLupta cu perfecțiunea și frica de eșec
Dincolo de greutățile materiale sau fizice, cea mai mare luptă a Otnielei a fost cu ea însăși. Ani la rând a trăit sub presiunea de a fi perfectă, o mentalitate care i-a adus multă suferință.
O lecție dură, dar necesară.
„Am trăit mult timp cu teama că nu sunt suficient de bună. Am fost foarte aspră cu mine și am suferit din cauza asta”, recunoaște ea. Momentul de cotitură a venit odată cu acceptarea de sine. „Am început să mă iubesc ca femeie atunci când am înțeles cine sunt și ce contează cu adevărat pentru mine. Am început să mă iubesc atunci când am încetat să mai alerg după perfecțiune și după șabloanele altora.”
Astăzi, definiția ei pentru succes s-a schimbat radical. Nu mai caută validare exterioară, ci liniște interioară. Iar femeia de azi este un echilibru între rațiune și emoție. „Azi știu ce vreau și nu mai am frică de eșec, de singurătate, azi știu că pot indiferent de cât de greu o să fie.”
