Otita de piscină și "roșul în gât": tratament corect

Până acum, multe episoade de durere de ureche sau de „roșu în gât” din vacanță ajungeau să fie tratate din reflex, cu leacuri auzite de la alții sau chiar cu antibiotice începute acasă. Ce se rupe aici este ideea că toate seamănă între ele. Afecțiunile comune ale copiilor vara au nevoie de diagnostic medical corect, fiindcă tratamentul nepotrivit poate fi inadecvat și chiar dăunător.

Adaugă Lyla.ro ca sursă preferată în Google

Otita externă versus otita medie: semne distinctive

Durerea la atingerea pavilionului urechii este unul dintre semnele care diferențiază otita externă de otita medie. Când apare acest detaliu, vorbim despre așa-numita „otită de piscină”, adică o otită externă acută, o inflamație a pielii din conductul auditiv. Umezeala prelungită favorizează dezvoltarea bacteriilor sau fungilor, iar de aici începe tot disconfortul.

În familie, graba vine ușor. El vede copilul plângând după o zi de înot și se gândește la o simplă iritație, iar ea poate asocia imediat durerea de gât cu ceva „tras de la rece”. Tocmai aici apar confuziile care prelungesc suferința. Băuturile reci și înghețata nu provoacă infecții în gât, ci pot da doar un disconfort local. Cauza reală sunt virusurile sau bacteriile.

La otita de piscină, gesturile de prevenție sunt clare: urechile trebuie uscate atent după înot, dopurile de protecție pot ajuta, iar bețișoarele de urechi merită evitate, pentru că pot leza pielea. Leziunea mică, combinată cu umezeală, creează exact locul în care inflamația se poate instala mai ușor.

„Roșu în gât” nu este un diagnostic, ci un simptom

„Roșu în gât” nici măcar nu este, de fapt, un diagnostic. Descrie un simptom, adică o mucoasă faringiană congestionată, care poate apărea în infecții virale, în infecții bacteriene sau după iritații. Iar asta schimbă complet discuția despre tratament: majoritatea cazurilor la copii sunt de cauză virală și nu au nevoie de antibiotic, ci de tratament simptomatic, cu hidratare și antitermice.

Antibioticul începe să aibă sens doar într-o situație precisă. Faringo-amigdalita streptococică se tratează după evaluare medicală și confirmare prin test rapid sau exudat, nu după presupunerea părinților. Miza este foarte concretă, cum relatează Forbes: se evită atât complicațiile medicale, cât și administrarea inutilă de antibiotice, care crește rezistența bacteriană.

Dr. Angela Crăciunescu, medic primar ORL la IOMC, pune foarte direct problema.

„Otita de piscină și episoadele de «roșu în gât» sunt frecvente, dar nu trebuie tratate «după ureche». Pentru stabilirea unui diagnostic și inițierea unui tratament, detaliile contează: unde este inflamația, ce o provoacă și cât este de severă.”

Fraza aceasta ajută tocmai fiindcă taie două mituri frecvente dintr-o singură mișcare: că orice durere de ureche după piscină este „o răceală” și că orice gât roșu cere antibiotic. Când inflamația este într-un loc anume, când cauza este virală sau bacteriană și când severitatea diferă, tratamentul se schimbă și el.

Rămâne însă partea practică pe care o poți reține ușor: uscarea atentă a urechilor după înot, evitarea bețișoarelor de urechi și prudența față de antibioticul dat „ca să nu se complice”.

Citește și: