O masă ultraprocesată a stimulat mai mult insulina decât una cu profil nutritiv similar, într-un studiu

Publicat: 12 octombrie 2026, 17:10Actualizat: 12 octombrie 2026, 17:10

Adulții care au consumat o masă ultraprocesată au avut un răspuns mai mare al insulinei decât după o masă neultraprocesată cu aproape aceeași compoziție nutrițională. Experimentul a urmărit reacțiile din orele de după masă, nu apariția unor boli după consum repetat, potrivit Nature, care citează https://doi.org/10.7294/32077803.

Studiul publicat în Nature Metabolism a inclus 57 de adulți cu greutate considerată sănătoasă, potrivit Nature. Dintre ei, 32 au încheiat ambele sesiuni metabolice, 52 au fost incluși în analiza prin imagistică prin rezonanță magnetică funcțională (fMRI), iar analiza legăturilor dintre metabolism și răspunsul cerebral a cuprins 29 de participanți.

Cercetarea a fost realizată de Zach Hutelin, Monica Ahrens, Mary Elizabeth Baugh, Emmanuel Nartey, Delbert L. Herald III, Alexandra L. Hanlon și Alexandra G. DiFeliceantonio. Datele au fost colectate din iunie 2023 până în decembrie 2025, iar articolul a fost publicat pe 5 octombrie 2026.

Participanții au fost recrutați din comunitatea universitară și din împrejurimile orașului Roanoke, în statul Virginia, Statele Unite. Criteriile de eligibilitate au inclus vârsta de 18-45 de ani și un indice de masă corporală, raportul dintre greutate și pătratul înălțimii, de 18,5-25. Persoanele însărcinate, cele cu restricții alimentare sau cu afecțiuni metabolice, neurologice ori psihiatrice au fost excluse.

În alimentația obișnuită a participanților, ultraprocesatele furnizau în medie 54,4% din calorii, o proporție apropiată de media de 55,0% din Statele Unite indicată de autori. Aceste procente descriu populația studiată și comparația americană, nu alimentația din România.

În clasificarea Nova folosită de cercetători, alimentele ultraprocesate sunt produse industriale care trec prin multiple transformări fizice și chimice și conțin, de regulă, ingrediente industriale, inclusiv aditivi care nu sunt utilizați în mod obișnuit la gătitul acasă. Categoria de comparație a inclus alimente din grupele Nova 1-3, iar ultraprocesatele au aparținut grupei Nova 4.

Fiecare participant din partea metabolică a experimentului a consumat ambele mese, în zile separate. Ordinea a fost stabilită aleatoriu, astfel încât cercetătorii să poată compara reacțiile aceleiași persoane. Fiecare masă avea aproximativ 300 kcal, trebuia consumată integral în mai puțin de 10 minute și provenea exclusiv din una dintre cele două categorii.

Diferențele dintre mese au fost de cel mult 1,6% pentru caracteristicile nutriționale comparate:

Greutatea porției, energia totală și densitatea energetică, adică energia raportată la cantitatea de aliment.
Carbohidrații totali, grăsimile, proteinele și carbohidrații disponibili pentru digestie.
Indicele și încărcătura glicemică, indicatori ai efectului alimentelor asupra glicemiei, precum și fibrele totale, sodiul și apa.

Măsurătorile au început dimineața, după un post peste noapte. Participanții au petrecut aproximativ patru ore într-o cameră care estima consumul de energie și utilizarea carbohidraților și grăsimilor prin analiza schimburilor respiratorii. Evaluarea a inclus 50 de minute înaintea mesei și 3 ore după aceasta, alături de recoltări repetate de sânge.

Valorile metabolice inițiale și mișcarea participanților nu au diferit semnificativ între sesiuni. Nici aportul energetic și de macronutrienți din ziua precedentă nu a diferit semnificativ.

În schimb, aria de sub curba insulinei a fost semnificativ mai mare după masa ultraprocesată, iar evoluția insulinei în timp a diferit între condiții. Analiza insulinei a inclus 31 de participanți. Evoluția glicemiei în timp a fost și ea diferită: la 20 de minute, glicemia era mai mare după masa neultraprocesată, iar ambele condiții au atins vârful la 40 de minute. După ultraprocesate, glicemia a avut tendința să rămână mai ridicată la 120 și 180 de minute.

Consumul de energie după masă a fost mai mare în condiția ultraprocesată. În schimb, creșterea oxidării carbohidraților, adică folosirea lor pentru energie, a fost mai redusă, iar oxidarea grăsimilor a fost mai mare. Autorii interpretează acest rezultat ca pe o trecere mai puțin pronunțată de la utilizarea grăsimilor la utilizarea carbohidraților după masă.

Masa ultraprocesată a fost consumată cu aproximativ 1,5 minute mai lent decât cealaltă. Participanții nu au raportat diferențe semnificative între mese în privința plăcerii de a le consuma, a dorinței de a le mânca, a foamei, sațietății sau setei.

Activitatea cerebrală a diferit fără o preferință mai mare pentru ultraprocesate

Într-o sesiune separată, participanții au privit imagini cu 14 alimente neultraprocesate și 14 ultraprocesate în timpul scanării cerebrale. Pentru fiecare aliment, au indicat cât ar fi dispuși să plătească, într-o sarcină de licitație cu oferte între 0 și 5 dolari.

Sumele oferite nu au diferit semnificativ între categorii după ajustarea pentru cât de sănătoase erau considerate alimentele și cât de des declarau participanții că le consumă. Alimentele neultraprocesate erau percepute drept mai sănătoase și consumate mai frecvent. Estimările privind caloriile, densitatea energetică, prețul, plăcerea, sațietatea și familiaritatea au fost similare.

Diferențele individuale dintre mese în utilizarea maximă a carbohidraților au fost asociate cu răspunsuri la imagini în girusul temporal superior și în striat, o regiune implicată în evaluarea recompenselor alimentare. Aceste legături statistice nu demonstrează că reacția metabolică a provocat schimbările cerebrale.

Valoarea atribuită alimentelor a avut o asociere pozitivă cu activitatea din anumite regiuni vizuale și din striat pentru alimentele neultraprocesate, dar negativă pentru ultraprocesate. Rezultatele au rămas similare după ajustări pentru foame, sațietate, sete, indicele de masă corporală și unele caracteristici vizuale ale imaginilor. Vârsta și sexul au fost incluse în modelele de analiză.

Explicația propusă de autori ține de felul în care procesarea schimbă structura alimentului și disponibilitatea nutrienților pentru digestie. Ei discută, de exemplu, fragmentarea amidonului prin procesare industrială și formarea mai rapidă, în gură, a unei mase omogene de aliment amestecat cu salivă. Aceste mecanisme sunt ipoteze pentru interpretarea rezultatelor.

Dacă urmărești caloriile și cantitățile de proteine, grăsimi și carbohidrați, experimentul arată că valori apropiate nu au însemnat și reacții identice după masă. Totuși, rezultatele nu stabilesc că diferențele observate duc la diabet, supraalimentare sau alte efecte pe termen lung.

Comparația are și limite concrete. Cantitatea totală de proteine a fost similară, dar sursele lor au diferit și ar fi putut influența insulina. Masa ultraprocesată a conținut mai mulți aditivi, iar structura fizică și chimică a alimentelor nu a fost măsurată direct. Autorii precizează că răspunsurile pot fi diferite la porții cu mai multe calorii.

Colectarea și analiza datelor nu au fost realizate fără cunoașterea condițiilor experimentale. Autorii declară că nu au interese concurente, iar finanțatorii nu au avut un rol în proiectarea studiului, colectarea și analiza datelor sau decizia de publicare.

Pentru cercetările viitoare, autorii propun testarea separată a factorilor care au diferit între mese și înregistrarea fluctuațiilor prețurilor alimentelor, care s-au schimbat rapid în perioada experimentului.