Nu spanacul e marele vinovat în BII, ci felul în care intestinul gestionează oxalatul. Ce se schimbă pentru pacienți

Adaugă Lyla ca sursă preferată în Google

Studiul arată o problemă de transport, nu de alimentație

Proteinele transportoare SLC26A2 și SLC26A3, responsabile de absorbția oxalatului din intestin, au fost găsite la niveluri semnificativ reduse în țesutul intestinal al pacienților cu colită ulcerativă și boala Crohn, indiferent de statusul inflamației. Acest lucru arată că problema nu este doar cantitatea de spanac sau migdale consumată, ci modul în care corpul gestionează un compus natural din aceste alimente.

„Pentru prima dată, am observat că pacienții cu BII și controalele sănătoase mâncau cantități similare de alimente vegetale, dar pacienții cu boala Crohn aveau totuși mai mult oxalat în scaun. Acest lucru ne-a spus că nu este doar despre ce mănâncă pacienții. Ceva fundamental este diferit în modul în care intestinul lor gestionează oxalatul”, a declarat Anna Salvador, Ph.D., RD, LDN, cercetător postdoctoral care a condus studiul publicat în Cellular and Molecular Gastroenterology and Hepatology.

Bolile inflamatorii intestinale, adică boala Crohn și colita ulcerativă, sunt afecțiuni cronice cu inflamație persistentă pe tubul digestiv. Descoperirea arată că alimente considerate foarte sănătoase pot avea un efect diferit atunci când intestinul nu mai gestionează normal un compus natural din ele.

Inflamația crește acumularea de oxalat

Cercetătorii au observat că, pe măsură ce țesutul intestinal este mai inflamat, expresia acestor transportori scade și mai mult. Efectul este o acumulare de oxalat în mediul intestinal, iar această acumulare amplifică inflamația specifică bolilor inflamatorii intestinale.

Aceasta nu înseamnă că un aliment „bun” devine automat problematic pentru toată lumea, ci că relația dintre farfurie și simptomele bolii Crohn sau ale colitei ulcerative poate fi mult mai personală decât pare la prima vedere.

Pacienții cu boala Crohn aveau mai mult oxalat, deși mâncau la fel ca persoanele sănătoase

Studiul a confirmat că pacienții cu boala Crohn aveau mai mult oxalat în scaun comparativ cu persoanele sănătoase, chiar dacă ambele grupuri consumau cantități similare de alimente vegetale. Cercetătorii au verificat acest lucru prin două metode independente: un chestionar dietetic validat, Diet History Questionnaire III, și metabarcodarea ADN, o tehnică moleculară ce identifică speciile de plante din probele de scaun.

Diferența nu a apărut fiindcă un grup ar fi mâncat „mai curat” sau „mai puțin curat” decât celălalt. Organismul poate răspunde diferit chiar și la un aport alimentar similar.

Shehzad Z. Sheikh, MD, Ph.D., profesor de medicină și genetică, a explicat că Anna Salvador „a pus o întrebare care nu fusese pusă înainte: ce-ar fi dacă o moleculă dietetică specifică ar fi un motor activ al inflamației intestinale în BII, nu doar un spectator?”. Potrivit Medical Xpress, exact această nouă abordare face ca studiul să fie relevant pentru pacienții care caută o logică mai clară între alimentație și puseele digestive.

Experimentele pe șoareci au arătat un efect sever

În experimente pe șoareci, cei hrăniți cu o dietă suplimentată cu oxalat, alături de un agent inductor de colită, au avut o șansă de supraviețuire cu 60% mai mică decât cei fără oxalat dietetic. Este un rezultat care susține mecanismul observat în țesutul intestinal uman, dar rămâne în zona de cercetare, nu o regulă alimentară universală.

Dacă ați observat că anumite alimente vegetale vă agravează perioadele de criză în BII, această reacție ar putea avea o explicație biologică, nu doar una vagă sau întâmplătoare.

Un al treilea transportor, legat de o formă mai agresivă a bolii Crohn

Într-o analiză exploratorie, expresia scăzută a unui al treilea transportor, SLC26A6, a fost asociată cu boala Crohn stenozantă, forma în care intestinul se cicatrizează și se îngustează. Aceasta era prezentă la aproape 75% dintre pacienții cu expresie scăzută a SLC26A6.

Acest detaliu sugerează că problema gestionării oxalatului nu se leagă doar de inflamația generală, ci și de forme mai agresive de boală.

„Pentru pacienții care trăiesc cu boala Crohn sau colită ulcerativă, această cercetare deschide un unghi terapeutic cu adevărat nou, unul care conectează alimentele din farfurie cu inflamația din intestin. Dieta este una dintre cele mai puternice și modificabile pârghii pe care le avem în medicină, iar acest studiu ne oferă un cadru molecular pentru a începe să o folosim mai precis.”, a declarat Shehzad Z. Sheikh, MD, Ph.D., profesor de medicină și genetică.

Autorii văd o direcție mai promițătoare în microbiom decât în restricții

Autorii studiului sugerează că bacteriile care degradează oxalatul, cum este Oxalobacter formigenes, sunt reduse la pacienții cu boli inflamatorii intestinale. De aceea, strategiile bazate pe microbiom pentru optimizarea degradării oxalatului ar putea fi o variantă mai echilibrată decât restricția dietetică.

Studiul nu spune că trebuie să tăiați din meniu spanacul, migdalele sau cartofii dulci. Arată că, în BII, corpul poate procesa diferit oxalatul, iar viitoarele soluții ar putea veni din înțelegerea microbiomului și a profilului individual, nu din liste cu „alimente bune” și „alimente rele”.

Următorul pas propus de autori este validarea acestor rezultate în cohorte mai mari și longitudinale de pacienți, cu integrarea măsurătorilor de oxalat din scaun, a aportului alimentar riguros, a profilării moleculare și a analizelor microbiomului.

Citește și: