Infecțiile urinare recurente nu se tratează automat cu antibiotice. Când e nevoie de urocultură și alte verificări

Ajungi iar la baie din zece în zece minute, te ustură la urinare și primul impuls este să repeți antibioticul care a mers data trecută. Tocmai aici apare diferența importantă: infecțiile urinare sunt considerate recurente când revin de cel puțin două ori în șase luni sau de cel puțin trei ori într-un an, iar în aceste situații ghidurile recomandă confirmarea prin urocultură, potrivit CSID.

Adaugă Lyla.ro ca sursă preferată în Google

Spre deosebire de un episod izolat, recurența cere mai mult decât tratarea simptomelor. Urocultura ajută la identificarea bacteriei și la alegerea tratamentului potrivit, pentru că un episod reapărut poate fi o infecție nouă sau poate arăta că bacteria nu a fost eliminată complet ori nu a fost sensibilă la antibioticul folosit.

Majoritatea infecțiilor urinare apar când bacteriile ajung în uretră și apoi în vezică. La femei, uretra este mai scurtă decât la bărbați, iar Escherichia coli este unul dintre principalii agenți implicați. Cistita vine adesea cu usturime la urinare, nevoia frecventă de a merge la toaletă și senzația că vezica rămâne plină.

Reapariția poate fi favorizată de activitatea sexuală, un partener nou, utilizarea spermicidelor, hidratarea insuficientă, golirea incompletă a vezicii și unele afecțiuni medicale. Infecția urinară nu este, prin acest mecanism, o infecție cu transmitere sexuală.

Investigațiile nu sunt pentru toată lumea, dar uneori devin necesare

La femeile tinere, fără factori de risc și cu episoade tipice repetate, ghidurile europene nu recomandă de rutină ecografie, cistoscopie sau alte investigații extinse. Probabilitatea unei probleme structurale importante este redusă în acest grup.

Investigațiile devin mai importante dacă apare sânge persistent în urină, dacă există pietre, obstrucție, golire dificilă a vezicii sau simptome care continuă în ciuda unui tratament corect. În aceste situații, medicul poate căuta o cauză care întreține episoadele.

Pietrele urinare, modificările anatomice, obstrucțiile, golirea incompletă a vezicii și unele boli metabolice, neurologice sau renale pot favoriza persistența sau reapariția infecțiilor. Și diabetul insuficient controlat poate crește riscul ori poate face tratamentul mai dificil.

Există și o altă nuanță care contează. Usturimea, urgența urinară și urinările frecvente pot apărea și în alte afecțiuni, așa că, dacă simptomele persistă, dar uroculturile nu confirmă o infecție, medicul trebuie să ia în calcul și alte cauze.

Antibioticele și suplimentele nu înlocuiesc diagnosticul

După menopauză, scăderea estrogenului modifică țesuturile urogenitale și poate crește susceptibilitatea la infecții urinare recurente. În această etapă, estrogenul vaginal este una dintre opțiunile de prevenție atunci când este potrivit și indicat de medic.

Repetarea antibioticelor fără confirmarea cauzei poate favoriza rezistența bacteriană și efectele adverse inutile, mai ales când simptomele au altă origine. De aceea, prevenția se discută diferit de la caz la caz și poate include hidratare adecvată, evitarea factorilor personali declanșatori, profilaxie antibiotică continuă sau administrată după contactul sexual, când alte strategii nu au fost suficiente.

Produsele cu cranberry pot fi luate în calcul pentru prevenție, dar ghidurile europene descriu dovezile ca fiind de calitate scăzută și contradictorii. Pentru D-manoză sunt necesare mai multe date. Niciunul dintre aceste produse nu înlocuiește tratamentul unei infecții deja instalate.

Câteva semne cer evaluare medicală fără amânare:

febră, frisoane sau stare generală alterată
durere în spate sau în partea laterală, sub coaste, care poate sugera că infecția a ajuns la rinichi
sânge vizibil în urină, agravarea rapidă a simptomelor sau lipsa ameliorării după începerea tratamentului

În sarcină, infecțiile urinare necesită atenție medicală specială. Iar când episoadele se repetă, următorul pas util nu este încă un antibiotic luat automat, ci confirmarea prin urocultură și căutarea factorilor care întrețin reapariția simptomelor.

Citește și: