O nouă biografie, „Intimate Audrey”, scrisă chiar de fiul actriței, Sean Hepburn Ferrer, scoate la lumină detalii neștiute din spatele imaginii iconice. Cartea se concentrează pe copilăria fracturată a vedetei, marcată de plecarea tatălui său pe când avea doar șase ani, un eveniment pe care Audrey l-a descris drept cel mai traumatic din viața ei.

De ce o nouă biografie?

Aceasta este a doua carte pe care Sean Hepburn Ferrer o dedică mamei sale, după „Audrey Hepburn: An Elegant Spirit” din 1999. Numai că, dacă primul volum a fost, în cuvintele sale, „o biografie emoțională… spirituală”, noul proiect (scris în colaborare cu fosta corespondentă de război Wendy Holden) își propune să fie unul definitiv.

Și motivația a venit chiar din presiunea publicului. „În fiecare an, oamenii mă întrebau: «Când o să avem biografia supremă, autorizată, reală despre Audrey Hepburn?»”, povestește Ferrer. „Și, în cele din urmă, m-am gândit că, dacă tot o fac – pentru că, știi, e ca la Jurământul lui Hipocrate, nu îți tratezi membrii propriei familii – aveam nevoie de cineva care să fie un filtru, să fie ficatul acestei cărți.”

Monica Anghel dezvăluie de ce fiul ei de 15 ani nu primește bani de buzunarRecomandăriMonica Anghel dezvăluie de ce fiul ei de 15 ani nu primește bani de buzunar

„Am vrut să o aduc înapoi pe pământ”

Structura cărții a fost stabilită rapid, începând cu Al Doilea Război Mondial și încheindu-se cu munca lui Hepburn ca ambasador UNICEF. Dar ce mai era de spus despre o legendă atât de cunoscută? Ei bine, Ferrer a vrut să meargă dincolo de imaginea publică.

„Ne-am așezat și am început să creăm o coloană vertebrală – un schelet al cărții”, explică el. „Și îți dai seama foarte repede că toată lumea știe filmele și nu sunt multe de spus acolo. Era o profesionistă, era drăguță cu echipa, ajungea la timp, nu făcea scene.”

Adevăratul interes era în altă parte. „Prin lucrurile mărunte ajungi să realizezi cine era persoana”, notează fiul actriței. „Pentru că devine – sau a devenit – o asemenea legendă, plutește cumva ca un balon la o petrecere de ziua de naștere, iar eu am vrut să o aduc înapoi și să o ancorez din nou.”

Steve Aoki a primit titlul de tată! DJ-ul dezvăluie prima fotografie emoționantă alături de fiul său recent născut și împărtășește fericirea trăită alături de soția sa, Sasha – BRAVOnetRecomandăriSteve Aoki a primit titlul de tată! DJ-ul dezvăluie prima fotografie emoționantă alături de fiul său recent născut și împărtășește fericirea trăită alături de soția sa, Sasha – BRAVOnet

Trauma care i-a definit viața

Poate cel mai destabilizator detaliu este legat de tatăl său. Acesta a plecat când Audrey avea doar șase ani, părăsind familia fără niciun avertisment. Fotografiile din carte îi arată împreună, fericiți, la casa lor de lângă Bruxelles, înainte de ruptură.

A plâns zile întregi.

Pierderea l-a urmărit pe tot parcursul vieții, până la maturitate. Ferrer revine constant la astfel de detalii intime, nu pentru a diminua mitul, ci pentru a-l contextualiza. „Am vrut să le spun oamenilor, ea este o poveste reală, este o persoană reală”, spune el. „A trebuit să lupte – și totuși a devenit acest simbol iesit din comun și a rămas o persoană minunată, decentă și umilă.”

Încearcă masajul la Artemis Masaj din București. Nimic nu va mai fi la fel! (P)RecomandăriÎncearcă masajul la Artemis Masaj din București. Nimic nu va mai fi la fel! (P)

Desenele din timpul războiului

Multe dintre desenele incluse în carte, păstrate în albumele de familie, oferă o fereastră către lumea ei interioară. Unul, datat 1944, înfățișează copii la un spectacol de păpuși – o imagine a inocenței produsă în plin război. Altul arată un brad de Crăciun împodobit, într-o perioadă în care o astfel de abundență era de neconceput. Pe bune, cum să nu te miște?

„Chiar nu aveau nimic în timpul războiului”, spune Sean. „Deci este un fel de speranță a unui copil despre cum va fi lumea când lucrurile vor reveni la normal – așteptarea, visul.” Această tensiune dintre austeritate și imaginație, dintre foame și frumusețe, i-a definit și viața de adult.

Ferrer își amintește și de talentul ei culinar, legat tot de Crăciun. „Era o bucătăreasă minunată. Pregătea deserturi minunate – pavlova, lucruri pe care îi plăcea să le facă, prăjitura ei franțuzească de ciocolată. Și, știi, în sistemul european mănânci pește de Crăciun, așa că cina de Crăciun era somon sălbatic sau pește la cuptor cu cartofi noi, sos tartar, salată de castraveți – genul acesta de lucruri.”