Femeile raportează mai des durere în 11 zone ale corpului. Cum diferă evoluția cu vârsta

Publicat: 10 octombrie 2026, 12:54Actualizat: 10 octombrie 2026, 12:54

Femeile au raportat durere mai frecvent decât bărbații în fiecare dintre cele 11 zone ale corpului analizate într-un studiu global. Pentru durerea de intensitate mare, raportul dintre femei și bărbați a fost de 1,52; pentru durerea generalizată, de 1,50. Evoluția diferă însă în funcție de locul durerii: durerile de cap ating un vârf mai devreme în viață, în timp ce durerile de spate, șold și genunchi continuă să devină mai frecvente până la vârste înaintate. Pentru majoritatea zonelor, creșterea cea mai rapidă apare înainte de 55 de ani.

Studiul publicat pe 5 octombrie 2026 în Nature Medicine a analizat răspunsurile a 6.125.459 de persoane, cu vârste de la 5 ani la peste 100 de ani, potrivit Nature. Femeile au reprezentat 55% din eșantion.

Rezultatele descriu tipare între grupe de vârstă. Majoritatea cercetărilor reunite au fost transversale, adică au surprins participanții la un anumit moment, fără să urmărească evoluția durerii acelorași oameni de-a lungul vieții. Dacă te regăsești într-una dintre categoriile analizate, curbele trebuie citite ca repere statistice, nu ca predicții despre ce vei simți la o anumită vârstă.

Datele provin din 902 surse, reunite în 138 de programe de studiu din 118 țări și teritorii, și au fost colectate între 1990 și 2025. Cercetătorii au adus întrebările și răspunsurile la categorii comune, pentru a putea compara rezultatele unor sondaje realizate în limbi și sisteme sanitare diferite.

Au urmărit durerea de cap, față, gât sau umăr, picior sau gleznă, mână sau încheietură, cot, piept, spate, stomac sau abdomen, șold și genunchi. Pentru fiecare zonă, analiza a inclus între 1,2 și 4,9 milioane de participanți. Prevalența, adică proporția persoanelor care au raportat durere, a variat de la aproximativ 2% pentru față la 40% pentru spate.

Diferența dintre femei și bărbați a avut un raport al riscurilor cuprins între 1,08 și 1,83, în funcție de zonă. Acest raport compară frecvența durerii în cele două grupuri; o valoare peste 1 arată că durerea a fost raportată mai des de femei. Cele mai mari diferențe au apărut pentru durerea facială, cu un raport de 1,83, durerea de cap, cu 1,74, și durerea de stomac sau abdomen, cu 1,60.

Frecvența și intensitatea au fost analizate separat. Pentru prezența oricărei dureri corporale, raportul dintre femei și bărbați a fost de 1,16. A ajuns la 1,52 pentru durerea de intensitate mare și la 1,50 pentru durerea generalizată.

În rândul persoanelor care au raportat durere, intensitatea medie estimată a atins un vârf în jurul vârstei de 48 de ani: aproximativ 5,0 la femei și 4,6 la bărbați, pe o scară de până la 10. Ulterior, valorile estimate au scăzut. Această analiză a intensității a inclus 716.977 de persoane.

În 7 dintre cele 11 zone anatomice, frecvența estimată a durerii a crescut, a atins un maxim și apoi a scăzut. Vârstele la care au apărut unele dintre aceste maxime au fost:

23 de ani pentru durerea abdominală;
34 de ani pentru durerea de cap;
45 de ani pentru durerea facială;
59 de ani pentru durerea de cot;
62 de ani pentru durerea de gât sau umăr.

Durerile de spate, șold și genunchi au urmat altă evoluție. Creșterile cele mai rapide s-au înregistrat între 20 și 55 de ani, iar frecvența maximă a fost estimată la 75 de ani sau mai târziu.

Când cercetătorii au luat în calcul prezența durerii în oricare dintre zone, proporția estimată a crescut de la aproximativ 30% la vârsta de 5 ani la 70% la 100 de ani sau peste. Durerea prezentă simultan în mai multe zone a devenit, de asemenea, mai frecventă de-a lungul vieții adulte.

Formele de durere definite prin intensitate sau răspândire au avut alte repere. Durerea de intensitate mare, cu un scor mediu de cel puțin 7 din 10, a atins un vârf în jurul vârstei de 50 de ani. Durerea generalizată, definită prin prezența în cel puțin patru dintre cinci regiuni corporale, a avut maximul în jurul vârstei de 70 de ani. După aceste vârste, frecvențele estimate au scăzut.

Autorii consideră că acumularea unei părți importante a durerii în timpul vieții active susține concentrarea prevenției și îngrijirii mai devreme decât presupun unele abordări clinice și politici actuale.

Diferențele dintre regiuni se accentuează la vârste înaintate

Pentru orice durere corporală și pentru durerea articulară, frecvențele au fost relativ apropiate între regiuni la începutul vieții adulte, dar s-au îndepărtat după 65 de ani. La 80 de ani sau peste, Europa de Est se afla cu aproximativ 21 de puncte procentuale peste referința globală pentru orice durere corporală. Europa de Vest a rămas sub această referință în a doua parte a vieții adulte.

În Africa Subsahariană, Asia Centrală și de Sud, Africa de Nord și Asia de Vest, durerea a fost comparativ mai puțin frecventă la începutul vieții adulte. Creșterile ulterioare au fost însă mai rapide, astfel încât la vârste înaintate valorile au ajuns la nivelul referinței globale sau au depășit-o.

Pentru durerea de spate, diferențele regionale au început să se accentueze după aproximativ 50 de ani. Frecvența a continuat să crească spre bătrânețe în Europa de Est, Africa Subsahariană și Asia Centrală și de Sud, în timp ce în Europa de Vest și America de Nord s-a stabilizat sau a scăzut.

Durerile de cap au avut cele mai diferite evoluții regionale. America de Nord și Europa de Vest au înregistrat un vârf la începutul vieții adulte, urmat de scădere. În Asia de Est și Sud-Est, frecvența a fost mai redusă și mai stabilă de-a lungul vieții. În Europa de Est, Africa de Nord și Asia de Vest, maximele au venit mai târziu, iar scăderile au fost mai lente. În Africa Subsahariană, frecvența a crescut ușor din adolescență până la vârste înaintate.

Cercetătorii au comparat și țările după indicele de dezvoltare umană (HDI), folosit pentru a caracteriza nivelul dezvoltării naționale. În țările cu valori scăzute, frecvența oricărei dureri corporale, a durerii articulare și a celei de spate a crescut mai rapid începând de la 40 de ani.

La 80 de ani sau peste, diferența față de țările cu HDI ridicat era de 30,6 puncte procentuale pentru orice durere corporală, 21,0 puncte pentru durerea articulară și 20,2 puncte pentru durerea de spate. Pentru prima comparație, intervalul de încredere de 95%, care exprimă incertitudinea estimării, a fost de 26,9-34,3 puncte procentuale.

La cele mai înaintate vârste, durerea lombară, adică durerea din partea de jos a spatelui, se apropia de o frecvență dublă în țările cu HDI scăzut. Durerea de cap era mai frecventă în aceste țări pe tot parcursul vieții. În țările cu HDI ridicat, frecvența ei scădea după 35 de ani, în timp ce în cele cu valori scăzute reducerea era mai puțin pronunțată.

Aceste rezultate diferă de estimările bazate pe afecțiuni diagnosticate, care indică adesea o frecvență mai mare a unor afecțiuni dureroase în regiunile dezvoltate. Autorii explică faptul că răspunsurile directe ale participanților pot surprinde și durerea care nu ajunge la un diagnostic, mai ales acolo unde accesul la îngrijire este limitat.

Analiza a urmărit separat trei factori asociați cu durerea. Comparațiile descriu legături statistice, fără să stabilească pentru o anumită persoană cauza simptomelor:

Fumatul curent, regulat sau ocazional, a fost asociat cu o frecvență mai mare a durerii din adolescență până la 65 de ani, față de persoanele care nu fumaseră niciodată. Cea mai puternică asociere a fost pentru durerea facială, cu un raport al riscurilor de 1,67.
Obezitatea a avut asocierile cele mai puternice, comparativ cu greutatea normală, pentru durerea de picior sau gleznă, cu un raport de 1,91, genunchi, cu 1,86, și șold, cu 1,61. Diferențele au crescut de la începutul vieții adulte și au fost mai accentuate la mijlocul vieții.
Veniturile mici au fost asociate cu durere mai frecventă în toate zonele. Pentru durerea în piept, raportul a fost de 2,09 între categoria cu cele mai mici venituri și cea cu cele mai mari venituri. Diferența a atins un maxim la mijlocul vieții, apoi s-a redus.

Categoriile de venit au fost stabilite în interiorul fiecărui studiu, prin împărțirea participanților în cinci grupuri egale. Ele exprimă poziția relativă a gospodăriei în eșantion, nu același prag de venit în fiecare țară.

Pentru adulți, greutatea normală a fost definită printr-un indice de masă corporală (IMC) de 18,5-24,9 kg/m², supraponderea prin 25,0-29,9 kg/m², iar obezitatea prin cel puțin 30,0 kg/m². La participanții de cel mult 19 ani, categoriile au folosit praguri adaptate vârstei și sexului.

La nivel global, autorii au estimat că 18,3% din povara durerii analizate pe zone anatomice era atribuibilă împreună fumatului, obezității și veniturilor mici. Aceasta este o estimare la nivelul populației. Ponderea combinată a variat de la 12,6% în Africa Subsahariană la 27,1% în Europa de Est.

Contribuția estimată a obezității a avut cele mai mari diferențe regionale: de la 2,7% în Asia Centrală și de Sud la 14,6% în America de Nord. Valori ridicate au apărut și în Africa de Nord și Asia de Vest, precum și în Europa de Est.

Ponderea atribuită fumatului a variat de la 2,5% în Africa Subsahariană la 8,5% în Europa de Est. Pentru venituri, intervalul dintre regiuni a fost mai restrâns, de la 6,6% la 8,6%. În Africa Subsahariană și Asia Centrală și de Sud, contribuțiile estimate ale obezității și fumatului au fost fiecare sub 5%.

Autorii discută efortul fizic profesional și condițiile de muncă, accesul limitat la tratamentul durerii și recuperare, infecțiile și deficiențele nutriționale drept posibili factori suplimentari. Ei avertizează că intervențiile eficiente în regiunile cu venituri mari nu se transferă automat în contexte cu dezvoltare mai redusă.

Interpretarea comparațiilor trebuie să țină cont și de acoperirea cercetării. Densitatea datelor a variat de la 2,1 surse per țară în Africa Subsahariană la 19,4 în Europa de Vest. Copiii și persoanele de la cele mai înaintate vârste au fost reprezentați inegal, iar eșantioanele nu au fost toate reprezentative la nivel național.

În țările cu HDI mediu sau scăzut, datele au fost insuficiente pentru a estima curbe fiabile ale durerii în piept, faciale și abdominale.

Participanții au răspuns la întrebări despre durerea actuală, din ultima săptămână, ultima lună sau ultimele 3-12 luni. Cercetătorii au ajustat aceste diferențe și au raportat curbele la o perioadă comună de o lună. Totuși, traducerea întrebărilor, interpretarea simptomelor și felul în care oamenii răspund pot influența frecvențele estimate. În câteva grupuri de copii mici au fost acceptate răspunsurile părinților.

Estimările privesc simptome actuale sau recente, nu persistența lor ori frecvența durerii cronice. De asemenea, reunirea observațiilor din perioade istorice diferite nu permite citirea curbelor ca o evoluție a durerii de la un an calendaristic la altul.

Autorii au pus la dispoziție Global Pain Benchmarking Tool, un instrument public prin care cercetătorii pot compara datele altor grupuri de participanți cu reperele globale, pe vârste și zone ale corpului. Sunt disponibile public și statisticile sintetizate ale studiului.