Când Moira Cathleen Delaney a primit un diagnostic dur de cancer intestinal agresiv, la doar 57 de ani, gândurile ei s-au îndreptat firesc către momentul despărțirii. Pasiunea ei uriașă pentru grădinărit, păsări și pădure a inspirat-o să aleagă o cale complet neașteptată pentru propriul corp. A decis să fie transformată, la propriu, în sol, printr-un proces numit reducere organică naturală.
Te-ai gândit vreodată cum alegerile tale ar putea continua să facă bine chiar și atunci când tu nu mai ești?
Întoarcerea blândă în natură
Când Moira s-a stins din viață în octombrie, familia i-a presărat o parte din rămășițe sub copacul ei preferat din curte. Restul a ajuns la prietenii apropiați și rude, în borcane de sticlă, pentru a planta flori din ele. Marcos Moliné, fiul ei, a descris momentul cu multă emoție: „Pentru ea, a fost un gând foarte reconfortant să se poată întoarce în pământ în acest fel și ca ultimul ei act fizic să contribuie la procesul vieții”.
Într-o analiză publicată recent de Independent, pe baza datelor de la National Funeral Directors Association, aflăm că interesul pentru opțiuni mai blânde cu planeta a crescut enorm în ultimii ani. Oamenii încep să își pună întrebări serioase despre practicile clasice, de la îmbălsămare și incinerare, până la criptele masive de beton.
Mark Shelvock, psihoterapeut și lector la Western University din Canada, subliniază o realitate pe care o ignorăm des: „Modul în care murim duce la un impact substanțial nu numai asupra oamenilor din jurul nostru și a comunităților noastre, ci și asupra pământului însuși”.
Impactul ascuns al tradițiilor noastre
Iar când privim spre România, conexiunea e mai clară ca niciodată. Facem eforturi să reciclăm acasă, ne punem panouri solare ca să reducem factura la curent și suntem tot mai atente la ce lăsăm în urmă, dar rareori ne punem problema amprentei de carbon a propriilor înmormântări. Să fim serioși, cimitirele noastre sunt adesea jungle de beton și marmură, care sufocă pământul.
Cifrele vorbesc de la sine.
Îmbălsămarea folosește formaldehidă, un carcinogen cunoscut. Environmental Protection Agency a determinat clar că acest gaz prezintă un risc nerezonabil pentru sănătatea publică. Pe de altă parte, incinerarea clasică, preferată de două treimi din respondenții studiului american, consumă enorm. Cremation Association of North America estimează că energia folosită pentru o singură incinerare este echivalentă cu alimentarea unei case de 186 de metri pătrați timp de o săptămână întreagă.
Și betonul din care facem criptele? Ei bine, acesta este responsabil pentru aproximativ 8% din emisiile globale de dioxid de carbon și 2% în SUA. Samuel Perry, director de pompe funebre și președinte al Green Burial Council, descrie perfect situația: „Există toată această gestionare care intră în cimitirele convenționale și care seamănă foarte mult cu un teren de golf”.
Viața care naște viață
Dar ce alternative avem, pe bune? La cimitirul Prairie Creek Conservation Cemetery din Florida, lucrurile stau complet diferit. Aici, înmormântările naturale se împletesc cu conservarea terenurilor. Mormintele se sapă manual, iar corpurile sunt așezate doar în giulgiuri de bumbac sau sicrie de bambus.
Scott King a fost sceptic la început când mama sa, Linda, a cerut o astfel de ceremonie. După ce a cercetat, a înțeles frumusețea gestului. Femeia a fost îngropată într-o pajiște în octombrie anul trecut, iar recent, Scott l-a înmormântat și pe fratele său, Kenneth, tot acolo. „Prin moarte, viața naște viață”, a spus el, adăugând: „I-a plăcut foarte mult și ideea aceasta, că poate, prin trecerea ei în neființă, să ajute să dea viață la altceva. Asta a fost foarte important pentru ea. Fratele meu, cred, s-a lăsat cumva dus de val.”
Heather Grove, directorul executiv al cimitirului, explică viziunea mai largă: „dacă vrei să vorbești despre captarea carbonului și toate cele, conservarea este cheia pentru sechestrare”. Conform Green Burial Council, o astfel de înmormântare sechestrează aproximativ 11.34 kilograme de carbon. Cercetătoarea Elena Slominski confirmă că aceasta „este de departe cel mai bun lucru pe care îl poți face pentru că este efectiv, tehnic, un absorbant de carbon. Restaurează efectiv habitatul ecologic și protejează pământul.”
Tehnologia în slujba naturii
Numai că spațiul e o problemă uriașă în orașele aglomerate. Aici intervine compania Earth Funeral, specializată în teramare (compostare umană). Corpul stă într-un vas sigilat timp de 30 până la 45 de zile, alături de mulci, așchii de lemn și flori. Microorganismele generează căldură ce atinge 55 de grade Celsius, distrugând germenii.
Tom Harries, cofondatorul companiei, o spune simplu: „Ceea ce facem în mod fundamental este să folosim știința și tehnologia pentru a accelera un proces complet natural”. În prezent, 14 state americane permit acest proces, iar alte 15 au introdus proiecte de lege în acest sens.
O altă metodă fascinantă este hidroliza alcalină. La compania Be a Tree din Colorado, corpurile sunt introduse într-un vas cu 95% apă și 5% hidroxid de potasiu. Totul este încălzit la 93 de grade Celsius timp de 18 ore. Procesul consumă cu 90% mai puțină energie decât incinerarea prin foc, iar Emily Nelson, fondatoarea companiei, spune că lichidul rămas merge către partenerii de conservare a terenurilor ca îngrășământ.
Și totuși, chiar contează ce alegem? Samuel Perry ne oferă o perspectivă sinceră: „Răspunsul scurt și la obiect este nu, nu cred că acest singur lucru va schimba foarte mult. Dar este vorba întotdeauna despre schimbarea industriilor. Și ca industrie, dacă facem mai bine, avem un impact mai mare.”
