De ce mamele mileniale care lucrează se simt copleșite. Experiențele unor familii din Australia

Publicat: 7 octombrie 2026, 22:05Actualizat: 7 octombrie 2026, 22:05

Katherine, mama a două fete de 3 și 6 ani din Sydney, Australia, se trezește între 5:00 și 5:30 ca să aibă puțin timp înaintea copiilor. Face un duș, începe să pregătească pachetul de prânz sau, când reușește, câteva exerciții. Fetele se trezesc între 5:30 și 6:00, iar până la 7:00 trebuie să fie gata de plecare la școală și la serviciul de îngrijire.

Katherine lucrează patru zile pe săptămână. Nu își poate reduce programul fără ca familia să aibă dificultăți financiare: salariul ei merge integral către rata ipotecară, pe care nu o mai acoperă după creșterile succesive ale dobânzii. O a cincea zi de lucru i-ar aduce un venit mai mare, dar i-ar lăsa și mai puțin timp cu fetele.

„Vin jos și vor să ne cuibărim pe canapea, iar eu le spun mereu: «Îmi pare foarte rău, trebuie să pregătesc pachețelele de prânz.»”, povestește Katherine, într-o discuție la un bazin din Sydney cu the Guardian.

Tatăl le duce dimineața și le ia la sfârșitul zilei. După plecarea lor, Katherine are foarte puțin timp să se pregătească pentru serviciu. Abia în autobuz încearcă să se liniștească. Seara, familia parcurge în sens invers aceeași succesiune de drumuri și treburi.

Într-o dimineață, Katherine i-a cerut ChatGPT să găsească o organizare mai bună. A introdus programul ei de lucru și pe cel al soțului, zilele în care avea îngrijire pentru copilul mic, orele de școală și de supraveghere înainte și după cursuri pentru fiica mai mare. A adăugat flexibilitatea permisă de serviciu și ajutorul disponibil din partea bunicilor.

Programul i-a sugerat să lucreze de acasă sau să își reducă norma. Prima variantă nu era posibilă. A doua se lovea de bugetul familiei: Katherine lucrează deja patru zile pe săptămână și spune că mai puține zile plătite ar însemna dificultăți financiare.

Există și o limită profesională. Ea spune că, dacă ar lucra mai puțin decât acum, nu și-ar mai putea face treaba la nivelul dorit și se teme că nu ar mai fi luată în serios la serviciu.

În cele din urmă, răspunsul primit de la ChatGPT a recunoscut că programul și obligațiile ei o împiedică să fie părintele care și-ar dori. „Am stat acolo cu lacrimi în ochi”, își amintește Katherine.

Nu își dorește să stea acasă cinci zile pe săptămână și nici să reproducă exact viața mamei sale. „Dar vreau să le iau de la școală, să le duc acasă și să încheiem ziua liniștite împreună. Nu am absolut nicio posibilitate să fac asta”, explică ea.

Katherine spune că mamele revin la aceeași nemulțumire în discuțiile dintre prietene: nimeni nu știe cum să iasă din această situație fără să aibă destui bani pentru a renunța la o carieră de care îi pasă.

Munca plătită a crescut, fără să reducă timpul dedicat îngrijirii

Experiența ei apare într-un reportaj despre mamele mileniale, generație definită aici, în linii mari, prin anii de naștere 1980-1994. Relatările femeilor sunt puse alături de date despre veniturile familiilor, orele de muncă și îngrijirea copiilor.

În Australia, o cercetare publicată de organizația The Parenthood estimează la cel puțin 36.500 de dolari australieni pe an costul creșterii a doi sau mai mulți copii. În două decenii, costul întreținerii unei familii a crescut cu 134%, în timp ce veniturile gospodăriilor au urcat cu 102%.

Georgie Dent, directoarea executivă a The Parenthood, spune că veniturile femeilor australiene scad, în medie, cu 55% în primii cinci ani după ce devin mame. Potrivit ei, familiile au acum nevoie de două venituri pentru a se întreține, dar bugetele le lasă mai puțin spațiu de manevră.

În 2024, ambii părinți lucrând cu normă întreagă au devenit, pentru prima dată, situația cea mai frecventă în gospodăriile australiene cu copii sub 15 ani. Raportul intergenerațional al guvernului federal anticipează, pentru deceniile următoare, că mai puțini australieni vor avea copii și că familiile vor avea mai puțini copii.

Presiunea se vede și în felul în care părinții își descriu timpul. Un studiu al Australian Bureau of Statistics, biroul australian de statistică, citat în reportaj, arată următoarele:

56% dintre mamele singure cu copii sub 15 ani spun că sunt mereu sau adesea grăbite ori presate de timp. Ele reprezintă grupul cu cea mai ridicată presiune a timpului din țară.
54,6% dintre femeile care au partener și copii sub 15 ani raportează aceeași dificultate.
46,6% dintre bărbații cu copii mici se simt presați de timp, cea mai ridicată proporție dintre grupurile de bărbați analizate.

În cuplurile fără copii, proporția celor care resimt puternic lipsa timpului este aproximativ jumătate din cea înregistrată în rândul celor cu copii.

Deși femeile au ajuns să lucreze mult mai mult pentru un salariu în ultimii 60 de ani, mamele nu petrec mai puțin timp îngrijindu-și copiii. O cercetare care a urmărit date din 11 țări, pe aproape 50 de ani, a constatat creșteri în fiecare țară analizată. Între 1965 și 2012, timpul zilnic dedicat direct copiilor s-a dublat, în medie, pentru mame și s-a triplat pentru tați, în cazul acestora pornind de la un nivel mult mai mic.

Alte date australiene urmăresc îngrijirea copiilor și a rudelor vârstnice sau cu dizabilități. Bărbații alocau acestor activități cinci ore pe săptămână în 2002 și 5,5 ore în 2022. La femei, timpul a crescut de la 10,1 la 10,7 ore pe săptămână în aceeași perioadă, rămânând aproape dublu. Aceste valori se referă la femei și bărbați în general, nu doar la părinți.

Profesoara Lyn Craig, cercetătoare a dinamicii de gen și a muncii în gospodărie la University of Melbourne, explică faptul că schimbările de acasă au avansat mai lent decât cele profesionale. Mai mult de jumătate dintre femeile australiene cu vârste între 25 și 44 de ani au acum studii universitare, iar participarea lor la munca plătită și accesul la funcții superioare au crescut.

Femeile fac mai puține treburi casnice decât înainte, spune Craig, însă nu dedică mai puțin timp îngrijirii. Ele ajung să facă mai multe lucruri simultan. Cercetătoarea consideră că politicile publice au acordat prea puțină atenție reducerii timpului pe care gospodăriile trebuie să îl aloce muncii plătite.

Lyn Craig spune pentru the Guardian că locurile de muncă le cer oamenilor prea mult.

Într-o lucrare din 2006, cercetătoarea explica de ce îngrijirea copiilor se deleagă mai greu decât alte treburi casnice: aceasta combină munca și afecțiunea. Ea identifica drept o provocare a feminismului împăcarea nevoii copiilor de îngrijire cu independența femeilor, fără ca acestea să fie supraîncărcate.

O altă mamă, care lucrează într-o funcție importantă în administrație, descrie o seară în care copilul de cinci ani a avut o criză prelungită. Soțul călătorește frecvent în interes de serviciu, iar copilul de un an fusese bolnav și nu dormea. După culcarea copiilor, adulților le rămâne timp doar să strângă mâncarea și să înlăture lucrurile vărsate care pot provoca accidente. Nu ajung la curățenie propriu-zisă înainte de ora de somn.

Annie, nume fictiv folosit pentru o mamă a doi copii mici, spune că această perioadă coincide cu momentul în care ar fi trebuit să atingă un vârf profesional. „Mă simt prinsă. Mă simt sfâșiată… Nu pot investi timpul și energia necesare ca să fac munca la nivelul la care vreau și să fiu mama care vreau să fiu”, povestește ea pentru the Guardian.

Pentru Annie, o parte a dificultății vine din nepotrivirea programelor. Școala funcționează între 9:00 și 15:00, iar vacanțele elevilor sunt mult mai lungi decât concediul plătit al părinților. Ea consideră că acest sistem a fost conceput pentru familii în care bărbații lucrau, iar soțiile stăteau acasă.

În domeniul ei, succesul profesional este asociat cu multe ore lucrate, agenda plină și disponibilitatea vizibilă. Un volum de muncă sustenabil, îndeplinit bine, care permite seri petrecute cu familia, nu primește aceeași recunoaștere, spune Annie.

Annie adaugă că mai greu ar fi să se reducă orele lucrate și să se schimbe așteptările despre ce înseamnă să fii un bun profesionist.

Propunerile susținute de Georgie Dent și The Parenthood vizează concedii parentale mai lungi, stimulente pentru ca și bărbații să le folosească și acces mai bun la servicii de îngrijire a copiilor, de calitate și la prețuri accesibile.

Autoarea reportajului precizează că femeile cu care a vorbit nu regretă că au devenit mame și își iubesc copiii, deși viața de părinte s-a dovedit mai grea decât își imaginaseră.