Copilul cu diabet de tip 1 poate face sport. Cum urmărești glicemia și pregătești participarea la antrenament

Publicat: 8 octombrie 2026, 11:09Actualizat: 8 octombrie 2026, 11:09

Copilul cu diabet de tip 1 poate participa la joacă și sport, cu monitorizarea glicemiei și un plan individual pentru insulină și alimentație. Recomandarea din ghidurile internaționale este de aproximativ 60 de minute de activitate fizică moderată până la intensă în fiecare zi, la fel ca pentru copiii și adolescenții fără diabet.

Înainte de activitate, verifică glicemia copilului.
În timpul antrenamentului, urmărește glicemia, în special dacă efortul se prelungește.
După încheierea activității, verifică din nou glicemia.
Ține la îndemână carbohidrați cu acțiune rapidă, precum tablete de glucoză sau o băutură îndulcită adecvată, pentru o posibilă hipoglicemie, adică scăderea prea mare a glicemiei.
Când glicemia este foarte mare și nivelul cetonelor este crescut, copilul trebuie să evite exercițiul intens.

Supravegherea continuă și după terminarea antrenamentului

Glicemia poate scădea la câteva ore după efort, potrivit Euronews. Dacă antrenamentul are loc după-amiaza târziu sau seara, acest efect întârziat contează pentru perioada de somn: există risc de hipoglicemie nocturnă.

Sistemele de monitorizare continuă a glicemiei te ajută să urmărești atât valoarea măsurată, cât și direcția în care aceasta evoluează. Astfel, informația oferită depășește măsurătoarea dintr-un singur moment.

Tipul de efort poate schimba direcția glicemiei

Alergarea, ciclismul și înotul presupun efort aerobic, adică o activitate susținută pe o perioadă mai lungă. Când se prelungesc, aceste activități pot provoca hipoglicemie. Mușchii au nevoie de mai multă energie în timpul mișcării și preiau mai multă glucoză din sânge.

La o persoană fără diabet, pancreasul poate reduce secreția de insulină în funcție de nevoile organismului. În diabetul de tip 1, insulina este administrată din exterior, iar cantitatea ei nu se poate reduce automat în același fel.

Un sprint, exercițiile foarte intense sau un meci disputat pot avea un efect diferit: glicemia poate crește temporar. În timpul unui asemenea efort se eliberează hormoni precum adrenalina.

Thanasis Tziamourtas explică faptul că reacția glicemiei la efort depinde de tipul exercițiului, durata și intensitatea lui, condiția fizică a copilului, masa precedentă, cantitatea de insulină încă activă și glicemia înainte de începerea activității. Contează și momentul zilei, precum și experiența anterioară. Același cuvânt, antrenament, poate desemna eforturi cu efecte diferite asupra glucozei din sânge.

Planul de insulină și alimentație se stabilește individual

Necesarul de insulină și de carbohidrați diferă de la un copil la altul. Profesorul subliniază că ajustările trebuie stabilite împreună cu echipa care îl îngrijește, în funcție de activitatea aleasă, durata și intensitatea ei, momentul zilei și experiența anterioară a copilului.

Tziamourtas le recomandă persoanelor cu diabet de tip 1 să facă mișcare, să observe cum reacționează propriul organism la efort, să își monitorizeze glicemia și să învețe să ajusteze insulina și alimentația în funcție de activitate.

Monitoarele continue de glicemie, pompele de insulină și sistemele automate de administrare a insulinei oferă posibilități care nu existau cu câteva decenii în urmă. Împreună cu educația adecvată, aceste dispozitive îi ajută pe copii și pe adulți să fie activi în mai multă siguranță, explică profesorul.

Diagnosticul presupune îngrijire zilnică

Diabetul de tip 1 poate apărea încă din copilărie sau adolescență și necesită gestionarea zilnică a glicemiei. Este o boală autoimună cronică: sistemul imunitar distruge celulele beta din pancreas, care produc insulină, hormonul ce reglează glucoza din sânge, explică Tziamourtas.

„Spre deosebire de diabetul de tip 2, diabetul de tip 1 nu este cauzat de obezitate, alimentație necorespunzătoare sau lipsa exercițiului fizic. Tratamentul cu insulină este esențial pe viață, fie prin mai multe injecții zilnice, fie printr-o pompă de insulină”, precizează profesorul despre cauzele bolii și tratamentul necesar.

Pe continentul european, aproximativ 66 de milioane de persoane trăiesc cu diabet. Boala afectează unul din zece adulți, iar una din trei persoane cu diabet este încă nediagnosticată.

Aproximativ 2,7 milioane de persoane din regiune au diabet de tip 1. Europa are cea mai mare prevalență, adică cea mai mare proporție de persoane afectate, dintre regiunile lumii.

Mișcarea aduce beneficii fizice și sociale

„Exercițiul fizic nu este doar o activitate permisă, ci o parte importantă a unui stil de viață sănătos pentru copiii și adolescenții cu diabet de tip 1”, subliniază Tziamourtas.

Potrivit profesorului, mișcarea regulată îmbunătățește capacitatea inimii și a plămânilor de a susține efortul, forța musculară și sensibilitatea la insulină, adică felul în care organismul răspunde la acest hormon. Are efecte favorabile și asupra compoziției corporale, proporția de grăsime și masă slabă din corp, precum și asupra factorilor de risc cardiovascular.

Beneficiile sunt și psihologice și sociale: participarea îl ajută pe copil să se simtă capabil să facă aceleași activități ca cei de vârsta lui.

Sportul de performanță oferă și exemple concrete:

Tenismenul german Alexander Zverev a fost diagnosticat la vârsta de patru ani. Profesorul îl dă ca exemplu într-un sport în care un meci poate dura câteva ore și presupune reprize repetate de efort intens.
Înotătorul american Gary Hall Jr., care are diabet de tip 1, a câștigat 10 medalii olimpice, dintre care cinci de aur.
Olandezul Bas van de Goor, campion olimpic la volei, are același diagnostic.

„Diabetul de tip 1 necesită gestionare, dar nu ar trebui să stabilească limitele visurilor unui copil”, spune profesorul despre participarea copiilor la sport.