Până nu demult, durerea era privită mai ales ca semnul clar al unei leziuni din corp, ceva ce trebuie suportat sau „dus pe picioare”. Astăzi, medicina o definește ca pe o experiență neuro-psiho-socială procesată de creier, iar ruptura importantă este alta: felul în care ai fost învățată să vorbești sau să taci despre suferință poate să schimbe chiar modul în care o trăiești.
Consecința imediată este că durerea cronică nu mai intră în categoria „trece dacă mai ai răbdare”. Asta mută discuția din zona voinței personale în zona îngrijirii reale.
Pentru multe femei, miza e foarte concretă. Dacă ai crescut cu ideea că rezistența înseamnă să nu te plângi, e ușor să tratezi durerea ca pe o probă de caracter, nu ca pe un simptom care cere ajutor.
Reflexul cultural de a suporta suferința în tăcere
Ideea că suferința trebuie îndurată nu e nouă deloc. În Egiptul Antic, durerea invizibilă era pusă pe seama zeilor și era tratată inclusiv cu piele de broască fiartă în ulei, considerată una dintre cele mai vechi forme de pansament. În Grecia Antică, Hipocrate o lega de dezechilibrul celor patru umori ale corpului.
Mai târziu, în Europa medievală, mănăstirile care funcționau și ca spitale aveau acces la opiu, dar îl foloseau limitat, pentru că suferința era văzută ca o formă de purificare spirituală. Urma acestei mentalități se vede și astăzi: explică de ce unele femei aleg să nască fără analgezice, chiar și atunci când opțiunile există.
Psihologii explică, potrivit Descopera, că „strânsul din dinți” în fața durerii este o învățare culturală. Asta deși exprimarea suferinței este un comportament uman universal, apărut tocmai pentru a obține sprijinul comunității.
Semnalul durerii persistente și rolul stresului
Dacă durerea persistă după ce problema fizică s-a vindecat, semnalul important este că nu mai vorbim doar despre țesuturi, ci despre un mecanism mai complex. Definiția actuală a durerii lasă loc pentru ceva ce multe femei simt deja pe pielea lor: stresul și anxietatea nu sunt un „adaos” psihologic, ci factori care pot amplifica durerea fizică.
De aici vine și schimbarea de perspectivă care contează în viața de zi cu zi. Durerea cronică nu înseamnă slăbiciune, exagerare sau lipsă de rezistență. Înseamnă o afecțiune care are nevoie de tratament și sprijin, inclusiv psihologic, nu de rușine sau de comparații cu ideea veche că „așa trebuie să fie”.
În perioada medievală europeană, mănăstirile aveau acces la opiu, dar îi limitau folosirea pentru că suferința era percepută ca purificare spirituală.
Citește și:
- Stilistul Dianei Ross redefinește luxul. Ugo Mozie transformă moda prin moștenire culturală.
- Anca Verma, cea mai bogată româncă din lume, a devenit mamă pentru a treia oară. Povestea familiei ei, un model de integrare culturală.
- O cultura uitata schimba totul. Povestea fermierilor care renunta la chimicale si datorii
Parteneri
Articole recomandate din rețeaua noastră
GetPonySchimbul bateriei scurtează oprirea la Nio. Cum se compară serviciul cu încărcarea rapidă și ce cheltuieli implică
BravonetDavid Fincher a eliminat aproximativ 60 de pagini scrise de Tarantino pentru revenirea lui Brad Pitt ca Cliff Booth
Revista IoanaDEXA poate depista osteoporoza înainte de fracturi. Cum te pregătești pentru examinarea de 10-30 de minute
FinanciarulInstituții din România țin platformele online închise până la instalarea actualizărilor de securitate
News24Cristina Chiriac solicită intervenții coordonate pentru protejarea elevilor și profesorilor
Dolce SportStan Wawrinka face pereche cu Roger Federer la gala din 19 decembrie, după apariția de la București
