Sanatate

Ce se intampla in mintea unui ipohondru. Asa traiesc cei care se simt mereu bolnavi

126725-anxietate

Ipohondrul este vesnicul pacient! Medicul ii face investigatia, ii da un rezultat, dar el nu este multumit pentru ca are senzatia ca nu se simte bine. In conceptia lui, fie medicul nu este bun, fie aparatul a gresit.

In astfel de situatii pacientul si le repeta din proprie initiativa. Cand primeste, intr-un final, rezultatul inchipuit de el, insusi, i se confirma: „Am stiut eu ca sunt bolnav!”. Intr-un fel, simte ca a avut dreptate si a demonstrat celorlalti ca nu este bolnav imaginar, ci are o afectiune reala, dar pe alt plan intra in panica, explica psihoterapeutul Lena Rusti.

Am avut cazuri de persoane pentru care nu conta cat este de nociva investigatia si care au continuat sa faca analize iradiante sau invazive, desi aveau deja rezultate care indicau o stare buna de sanatate. Vorbim de pacientul care isi simte inima batand si e convins ca are probleme cardiace. Se duce la un medic, acesta ii spune ca nu are nimic, dar pacientul nu crede si se adreseaza unui alt specialist sau unei alte clinici. Daca doi-trei medici confirma ca nu este o suferinta reala, cei din jur atentioneaza persoana. Dar acest lucru o irita si se adreseaza compulsiv altor medici pana cand poate demonstra ca afectiunea este reala, continua Lena Rusti.

Persoanele ipohondre constientizeaza foarte greu ca au o problema psihologica. Foarte greu ajung sa accepte ca nu este o problema fizica, ci este una psihica.

„Pacientii suferinzi de ipohondrie care au ajuns la mine au fost trimisi de medicii de familie care erau, pur si simplu, terorizati de ei. Medicii de familie le-au sugerat sa se adreseze unui psiholog pentru a face psihoterapie. Cu toate acestea, ei – in paralel – tot au continuat sa-si faca investigatii medicale”, adauga psihologul.

Potrivit specialistului, ipohondria poate fi independenta, cand pacientul este foarte atent la senzatiile corporale. Odata ii bate inima mai tare, odata ii amorteste un picior. Un om care nu este atat preocupat de propriile senzatii le trece cu vederea.

Un ipohondru este foarte centrat pe aceste senzatii si le amplifica. Mai exista si situatii in care o persoana din familia pacientului a murit de o boala grava. Dar ipohondria poate fi si un simptom pentru atragerea atentiei celor din jur sau pentru alte beneficii secundare, conchide psihoterapeutul.