Vaccinul anti-HPV protejează împotriva unor cancere. Când sunt necesare 2 sau 3 doze

Publicat: 14 octombrie 2026, 18:53Actualizat: 14 octombrie 2026, 18:53

Copiii de 11-12 ani au recomandare de vaccinare anti-HPV, de regulă cu 2 doze, pentru protecție împotriva unor infecții care pot provoca ulterior cancer. Vaccinarea este cea mai eficientă înainte de expunerea la virus, iar vârsta la care începe schema stabilește câte doze sunt necesare. Există și situații în care schema diferă, explicate mai jos.

Informațiile au fost relatate de the CDC. În recomandările pentru Statele Unite, CDC precizează că vaccinarea poate începe de la 9 ani. La vârsta recomandată, dozele se administrează la un interval de 6-12 luni. Schema cu două administrări se aplică atunci când prima doză este făcută înainte de împlinirea vârstei de 15 ani, cu o excepție legată de distanța dintre injecții.

Pentru numărul de doze, contează și aceste situații:

Copiii de 9-14 ani care au primit cele două doze la mai puțin de 5 luni distanță au nevoie de o a treia doză.
Persoanele de 15-26 de ani care încep vaccinarea au nevoie de 3 doze, administrate pe parcursul a 6 luni.
Persoanele de 9-26 de ani cu sistemul imunitar slăbit ar trebui să primească 3 doze.

Recomandarea americană include și adolescenții și tinerii până la 26 de ani care nu au început sau nu au încheiat schema. Dacă adolescentul tău nu este încă vaccinat, instituția recomandă să discuți cu medicul lui despre vaccinare cât mai curând.

După 26 de ani, recomandarea nu se aplică tuturor. Dacă ai între 27 și 45 de ani și nu ești vaccinată, poți discuta cu medicul despre riscul unor noi infecții HPV și beneficiile posibile ale vaccinării în cazul tău. În această grupă de vârstă, beneficiul este mai mic, deoarece mai multe persoane au fost deja expuse la virus.

HPV este un virus foarte răspândit. În Statele Unite, aproximativ 13 milioane de persoane, inclusiv adolescenți, se infectează anual, iar virusul provoacă aproximativ 36.000 de cazuri de cancer pe an, la femei și bărbați. Aceste cifre descriu situația din Statele Unite.

Instituția americană arată că vaccinarea are potențialul de a preveni peste 90% dintre cancerele provocate de HPV. Persoanele vaccinate au fost urmărite timp de cel puțin aproximativ 12 ani, iar protecția a rămas ridicată, fără dovezi de scădere în acest interval.

De la introducerea vaccinurilor în Statele Unite, în 2006, infecțiile cu tipurile HPV care provoacă majoritatea cancerelor asociate virusului și a verucilor genitale au scăzut cu 88% la adolescente și cu 81% la femeile tinere adulte. Verucile genitale sunt negi din zona genitală; instituția menționează și mai puține astfel de cazuri la adolescenți și tineri adulți.

La femeile vaccinate, procentul leziunilor precanceroase ale colului uterin cauzate de tipurile HPV cel mai frecvent asociate cancerului de col uterin a scăzut cu 40%. Leziunile precanceroase înseamnă celule anormale care pot evolua spre cancer.

Gardasil-9, denumit și 9vHPV, este vaccinul distribuit în Statele Unite și protejează împotriva a 9 tipuri de HPV: 6, 11, 16, 18, 31, 33, 45, 52 și 58. În trecut, în Statele Unite au fost autorizate și Gardasil și Cervarix. Vaccinurile anti-HPV protejează împotriva tipurilor 16 și 18, responsabile pentru majoritatea cancerelor provocate de virus.

Alergiile severe și sarcina trebuie discutate înainte de vaccinare

Spune-i medicului despre alergiile severe. Recomandările americane prevăd că anumite vaccinuri anti-HPV nu ar trebui administrate persoanelor care au avut o reacție alergică ce le-a pus viața în pericol la un ingredient sau la o doză anterioară. Alergia la drojdie este o contraindicație pentru Gardasil și Gardasil-9, iar vaccinarea nu este recomandată în timpul sarcinii.

O boală ușoară la copil, precum răceala, secrețiile nazale, tusea sau febra mică, este compatibilă cu vaccinarea, potrivit instituției americane. În cazul unei boli moderate ori severe, recomandarea este să se aștepte până la însănătoșire.

Multe persoane nu au reacții adverse după vaccinare. Cele mai frecvente reacții sunt, de obicei, ușoare:

Durere, roșeață sau umflare în braț, la locul injecției.
Febră.
Amețeală sau leșin.
Durere de cap sau oboseală.
Greață.
Dureri musculare sau articulare.

Pentru accesul la vaccin în Statele Unite, prima opțiune indicată este cabinetul medicului. Dacă vaccinul nu este disponibil acolo, instituția recomandă solicitarea unei trimiteri către un alt furnizor. Alte locuri posibile sunt farmaciile, locurile de muncă, clinicile comunitare, departamentele de sănătate și școlile. Departamentul de sănătate al statului poate oferi informații despre furnizorii locali.

Tot în Statele Unite, majoritatea asigurărilor de sănătate acoperă costul vaccinurilor. Recomandarea este verificarea costurilor și a furnizorilor incluși în rețeaua asigurătorului înainte de programare. Copiii eligibili pot primi vaccinuri fără cost prin programul Vaccinuri pentru copii, numit Vaccines for Children (VFC), destinat familiilor care ar putea întâmpina dificultăți financiare sau de acces. Aceste opțiuni de finanțare aparțin sistemului american, nu sunt reguli de compensare pentru România.

Leșinul după vaccinare este mai frecvent la adolescenți decât la alte grupe de vârstă. Pentru prevenirea lui și a rănilor asociate, recomandarea instituției este ca adolescentul să stea așezat sau întins în timpul administrării și încă 15 minute după injecție.

Citește și: