Un studiu realizat pe 303 adulți din India, publicat în revista Sexual and Relationship Therapy, a arătat că persoanele nemulțumite de relația lor erau mai deschise la ideea de infidelitate decât cele satisfăcute. Cercetarea nu a măsurat aventurile consumate, ci atitudinile. Aici apare un semnal util pentru viața de zi cu zi: o ruptură semnificativă poate începe mult mai devreme, într-o zonă invizibilă la exterior.
În loc să se limiteze la întrebarea simplă dacă cineva a înșelat sau nu, studiul a explorat ce se acumulează în interior. A descoperit o asociere între nemulțumirea din cuplu și o atitudine mai permisivă față de înșelat, fără să indice o relație directă de cauză și efect și fără să confunde atitudinea cu acțiunea efectivă.
Această perspectivă modifică și modul în care merită privită fidelitatea. Ea nu este doar absența unei a treia persoane, ci și starea relației dinainte. Când doi oameni ajung să împartă aceeași casă, masă și pat, dar nu mai știu multe despre lumea interioară a celuilalt, distanța există deja. Singurătatea în doi se instalează exact acolo.
Psihologul Gabriela Marc, psiholog clinician principal și lector universitar asociat, rezumă clar acest proces.
„Relațiile nu se destramă peste noapte.”
Gabriela Marc explică faptul că îndepărtarea apare lent, prin acumulări mici, aproape imperceptibile. Acest lucru se întâmplă atunci când curiozitatea este înlocuită de familiaritate și de senzația că îl cunoașteți deja pe omul de lângă dumneavoastră. Actul de infidelitate devine astfel „vârful aisbergului”, partea vizibilă a unui proces început cu mult timp înainte.
Cum influențează percepția sexului ocazional infidelitatea
Potrivit studiului publicat în Sexual and Relationship Therapy Adevarul, cercetarea arată și un filtru important: oamenii care acceptă ideea de sex ocazional sunt mai predispuși să vadă infidelitatea ca pe o soluție acceptabilă atunci când relația trece prin probleme. În același studiu, bărbații s-au dovedit mai toleranți cu ideea de sex fără angajament și mai predispuși decât femeile să ia în calcul o aventură când relația este în criză.
Datele nu spun că nemulțumirea duce automat la infidelitate și nici că orice criză din cuplu are aceeași direcție. Ele arată, mai degrabă, că acolo unde există deja o atitudine permisivă față de sexul ocazional, problemele din relație pot face ideea de înșelat mai ușor de acceptat.
Gabriela Marc mută atenția de la „cine este cealaltă persoană?” către o întrebare mai dificilă și, în același timp, mai utilă: ce lipsește din relație sau din identitatea proprie?
„Privirea se îndreaptă spre o altă persoană într-un moment în care ceva din interiorul relației și, uneori, din interiorul propriei identități, cere de multă vreme atenție.”
Atracția nouă nu vorbește mereu, sau nu vorbește doar, despre partenerul de acasă. Uneori vorbește despre nevoi neîmplinite, despre o parte din dumneavoastră neglijată ori reprimată, despre sentimentul că nu mai sunteți văzută în profunzime.
Durerea rămâne, iar psihologul nu o simplifică. Gabriela Marc spune clar, pentru publicația Adevărul, că suferința provocată de infidelitate nu dispare doar pentru că ajungem să înțelegem mecanismul din spatele ei, iar responsabilitatea nu se mută de pe umerii celui care a înșelat.
Unde să priviți mai atent în relație
Primul semn nu este neapărat apariția altei persoane, ci dispariția interesului real pentru omul de lângă dumneavoastră. Relația se poate transforma într-un spațiu în care împărțiți responsabilități, nu întrebări vii. Când familiaritatea devine indiferență, iar certitudinea ia locul curiozității, apare terenul pe care se poate construi distanța.
Gabriela Marc definește fidelitatea nu ca promisiunea sterilă că nu va exista niciodată altcineva, ci ca disponibilitatea de a-l întâlni din nou pe partener, mereu, pe măsură ce viața îl schimbă. Asta poate însemna să observați că omul de lângă dumneavoastră nu mai este același de acum zece sau douăzeci de ani. Nici dumneavoastră nu mai sunteți.
„Fidelitatea capătă o semnificație mai profundă decât promisiunea de a nu exista niciodată o altă persoană. Ea înseamnă disponibilitatea de a-l întâlni din nou pe omul de lângă noi, ori de câte ori viața îl schimbă, de a rămâne curios acolo unde familiaritatea invită la indiferență și de a păstra vie conversația despre lumea lui interioară.”
Poate de aici merită început, fără gesturi mari și fără interogatorii. De la întrebarea dacă partenerul sau partenera mai este o persoană cunoscută acasă sau doar presupusă. De la diferența dintre a locui împreună și a rămâne în contact. Studiul pe cei 303 adulți din India vorbește despre atitudini, iar Gabriela Marc, despre procesul lent prin care doi oameni încetează să se mai descopere unul pe celălalt.
Citește și:
- Telefon, tabletă, televizor. Cum îți „fură” cele 3T din somnul și imaginația copilului
- Michela Stevenson, despre ‘sindromul soției care pleacă’. De ce despărțirile bruște sunt, de fapt, anunțate de apatie
- Aproape 500 de spitale intră în grevă de avertisment. Accesul la medic poate fi afectat între orele 9. 00 și 11. 00
