Pentru multe persoane, Long COVID nu înseamnă doar oboseală care trece greu, ci și senzația că mintea nu mai ține pasul: uiți cuvinte, îți sare atenția, o listă banală de lucruri de făcut devine prea mult. Un studiu publicat marți, 1 iulie, în JAMA Network Open arată că un program de reabilitare cognitivă de zece săptămâni a ajutat pacienții cu această „ceață cerebrală” să își îmbunătățească semnificativ funcțiile cognitive și să revină mai bine la obiective personale și profesionale.
În cifre, studiul a inclus 78 de persoane din Anglia care aveau simptome de „ceață cerebrală” legate de Long COVID de cel puțin trei luni. Programul a însemnat sesiuni individuale de o oră, timp de zece săptămâni, prin apel video cu un terapeut. La șase luni după final, 53% dintre pacienții din grupul de reabilitare au avut o îmbunătățire de patru sau mai multe puncte pe o scară de 10 puncte pentru atingerea obiectivelor. În grupul de control, procentul a fost de 15%. Diferența nu e mică: vorbim de peste trei ori mai mulți oameni care au simțit un progres clar după program.
Asta contează în viața reală fiindcă „ceața cerebrală” nu se vede la analize de rutină, dar se vede în agenda ta. În muncă, în casă, în felul în care reușești sau nu să termini lucruri simple. Iar dacă până la 1 din 3 persoane infectate cu COVID dezvoltă Long COVID, iar „ceața cerebrală” este printre cele mai frecvente simptome care pot dura luni sau chiar ani, vorbim despre o problemă care nu e deloc rară.
Programul a folosit tehnici consacrate de reabilitare cognitivă
Programul nu s-a bazat pe ceva experimental greu de replicat, ci pe tehnici consacrate de reabilitare cognitivă, folosite și în alte afecțiuni. Aici apare partea încurajatoare: nu vorbim despre o soluție abstractă, ci despre strategii care se traduc în lucruri foarte concrete, de făcut zi de zi.
Emma Sullivan, participantă la studiu, a descris exact ce a ajutat-o:
„Sesiunile din studiu au fost foarte utile, deoarece m-au învățat să împart sarcinile în bucăți mai mici și să nu mă mai simt copleșită, și să vizualizez cuvintele pe care nu le găseam. Mi-am refăcut capacitatea de concentrare, astfel încât acum pot termina singură un puzzle de 1.000 de piese, după ce înainte mă chinuiam cu puzzle-urile de 30 de piese ale nepoatei mele. Acum pot accepta că Long COVID mi-a schimbat viața, pentru că acum o pot gestiona mai bine, prin urmare trăiesc mai bine.”
Dacă te regăsești aici, ideea practică pe care o poți lua imediat este simplă: spargerea sarcinilor în pași mai mici și folosirea unor trucuri de susținere a memoriei pot reduce senzația de blocaj. Nu înlocuiesc un program terapeutic, dar arată direcția în care au mers sesiunile care au dat rezultate.
Simptomele de „ceață cerebrală” se manifestă variat
Martina Vanova, lector în psihologie cognitivă și biologică la Kingston University London din Marea Britanie, cercetător principal, a explicat într-un comunicat de presă cum se manifestă problema în viața de zi cu zi.
„Oamenilor le-ar putea fi greu să se concentreze sau să-și mențină gândurile, deoarece se luptă cu memoria, atenția și planificarea, adesea agravate de oboseală.”
Tradus pe limba unei zile obișnuite, asta poate însemna că pierzi firul unei conversații, nu găsești cuvinte simple, începi mai multe lucruri și nu le termini, sau te simți epuizată după sarcini care înainte ți se păreau banale. Iar oboseala poate amplifica totul. Dacă simptomele persistă luni întregi după infecție, faptul că există o intervenție non-farmacologică cu rezultate măsurabile schimbă discuția: nu mai e doar „trebuie să ai răbdare”, ci și „există strategii care te pot ajuta”.
Beneficiile programului s-au menținut și după șase luni
Partea bună este că îmbunătățirile nu au fost măsurate imediat după ultima ședință, ci la șase luni după încheierea programului. Asta oferă un indiciu important: beneficiul nu pare să fi fost doar unul de moment. Potrivit Medicalxpress, cercetătorii au urmărit exact dacă pacienții își ating mai bine obiectivele concrete, nu doar dacă „se simt puțin mai bine”.
Dr. Dennis Chan, profesor la University College London Institute of Cognitive Neuroscience, cercetător senior, a rezumat miza studiului astfel: „De la pandemia de COVID-19, am încercat să înțelegem mai bine «ceața cerebrală» legată de Long COVID și am explorat modalități de a o aborda. Cu acest studiu am descoperit că un program individualizat de tratament de reabilitare cognitivă îi poate ajuta pe cei afectați să revină la funcții normale.”
Și asta e, poate, partea cea mai utilă pentru cineva care trăiește cu aceste simptome: programul a fost individualizat. Nu o soluție unică pentru toată lumea, ci una adaptată problemelor reale cu care se confruntă fiecare persoană.
Abordarea personalizată aduce beneficii semnificative
Studiul nu oferă detalii despre costuri, despre accesul concret la astfel de programe sau despre acoperirea prin asigurări medicale. Nici nu enumeră un set oficial de exerciții pentru acasă. Dar spune clar ce tip de abordare a avut efect: ședințe unu la unu, online, cu accent pe organizarea sarcinilor, reducerea copleșirii și susținerea concentrării și a găsirii cuvintelor.
Dacă tu sau cineva apropiat vă confruntați cu „ceață cerebrală” după COVID, merită urmărit exact acest tip de ajutor: reabilitare cognitivă, individualizată, cu obiective clare. Nu ca promisiune vagă, ci ca intervenție care, în acest studiu, a produs o diferență măsurabilă la șase luni.
Aida Suarez-Gonzales, neuropsiholog clinic la University College London, co-autoare a studiului, a spus-o foarte direct: „Am găsit un tratament care oferă un beneficiu clinic semnificativ și susținut pentru persoanele cu simptome cognitive de Long COVID. Deoarece acest program se bazează pe tehnici consacrate de reabilitare cognitivă care au fost utilizate pentru alte afecțiuni, sperăm că poate fi ușor implementat ca opțiune de tratament pentru persoanele care trăiesc în prezent cu Long COVID.”
Faptul care rămâne este acesta: după zece săptămâni de ședințe video de câte o oră, 53% dintre pacienții din program au avut o îmbunătățire clară la șase luni, față de 15% în grupul de control.
