Monitorizarea simplă a pașilor făcuţi zilnic ar putea deveni un instrument important pentru depistarea timpurie a bolii Parkinson, cu mult înainte ca simptomele clasice să fie vizibile.
Un gest obișnuit care ascunde mai mult decât pare
Un ceas inteligent sau chiar telefonul mobil pot oferi informaţii esenţiale despre sănătatea creierului. Un studiu recent arată că Parkinson, a doua cea mai frecventă boală neurodegenerativă din lume, rămâne o problemă serioasă de sănătate publică, cu tot mai multe cazuri raportate la nivel mondial.
Schimbările fine, inclusiv cele legate de mișcare, pot apărea cu mult timp înainte ca diagnosticul să fie pus. Până acum, era dificil pentru specialiști să stabilească o legătură clară, deoarece progresia bolii este lentă, iar oamenii nu evaluează mereu corect nivelul de activitate fizică.
În acest context, cercetători din cadrul Oxford’s Big Data Institute și Nuffield Department of Population Health au încercat să găsească o metodă mai obiectivă, analizând datele obținute de la accelerometre purtate de persoane obișnuite, folosind resursele bazei de date UK Biobank.
O descoperire din mișcările zilnice
Baza de date UK Biobank, una dintre cele mai mari din Marea Britanie, a fost folosită pentru acest studiu observaţional. Un grup de 94.696 de adulți a purtat accelerometre la încheietura mâinii timp de până la șapte zile între 2013 și 2015, iar media pașilor înregistraţi a fost de 9.446 pe zi.
Participanţii au fost împărţiţi în funcţie de cât de activi erau. Cei mai activi, care făceau peste 12.369 de pași zilnic, erau de obicei mai tineri și aveau un indice de masă corporală mai mic decât cei care făceau sub 6.276 de pași pe zi. Specialiștii au urmărit apoi cine a dezvoltat boala Parkinson în anii următori, pentru a identifica factori de risc relevanți pentru sănătate publică.
Rezultatele publicate în revista npj Parkinson’s Disease au fost clare. Pe o perioadă medie de aproape opt ani, au fost identificate 407 cazuri noi de Parkinson, confirmând impactul bolii la nivel de populație.
Cei care făceau peste 12.369 de pași zilnic au avut un risc cu 59% mai mic de a dezvolta Parkinson față de cei care făceau sub 6.276 de pași pe zi. În plus, fiecare 1.000 de pași în plus făcuți zilnic la începutul studiului a fost asociat cu o scădere de aproximativ 8% a riscului de a face Parkinson ulterior. Aceste date susțin ideea că activitatea fizică regulată poate contribui la menţinerea sănătăţii neurologice.
Astfel, reducerea activităţii fizice ar putea fi un semnal timpuriu pentru apariţia bolii Parkinson, înainte de apariţia simptomelor clasice, ceea ce deschide noi perspective pentru depistarea timpurie.
Semne ascunse în rutina zilnică
O întrebare importantă este dacă nivelul scăzut de activitate fizică crește riscul de Parkinson sau dacă, de fapt, acesta este un semn că boala începe deja să se manifeste, afectând mișcarea și energia înainte de diagnostic. Acest aspect este esenţial pentru studiile clinice viitoare.
Cercetătorii au analizat această legătură pe perioade diferite după monitorizare. S-a observat că asocierea era cea mai puternică în primii ani după ce participanţii au fost monitorizați. În primii doi ani, fiecare 1.000 de pași în plus pe zi era legat de o reducere de aproximativ 17% a riscului de a fi diagnosticat cu Parkinson în această perioadă, ceea ce sugerează un potențial biomarker pentru depistarea precoce.
Pe măsură ce perioada de urmărire creștea, legătura dintre numărul de pași și riscul de Parkinson se diminua. Pentru intervale mai mari de șase ani între monitorizare și diagnostic, diferența nu a mai fost semnificativă.
Acest model sugerează că scăderea activităţii fizice este mai degrabă un semnal timpuriu al bolii deja existente, decât un factor de risc direct pentru apariţia acesteia. Practic, organismul încetinește înainte ca boala să fie recunoscută oficial, ceea ce are implicaţii importante pentru prevenţie și diagnostic.
Detalii care fac diferenţa în rezultate
Pentru a elimina influenta altor factori, cercetătorii au ajustat datele pentru indicele de masă corporală, depresie, diabet zaharat de tip 2, constipaţie, probleme urinare și durata somnului estimată din datele accelerometrului, elemente frecvent analizate în contextul bolilor neurodegenerative.
Chiar și după aceste ajustări, legătura dintre numărul mic de pași și riscul crescut de Parkinson pe termen scurt a rămas. Analizele pe subgrupuri, după vârstă, sex, indice de masă corporală sau istoric de depresie, nu au arătat diferenţe mari în asocierea dintre pași și boală, ceea ce întărește robustețea rezultatelor obținute.
Noi perspective pentru depistarea timpurie
Concluzia principală a studiului este că un număr mai mare de pași făcuţi zilnic se asociază cu un risc mai mic de a dezvolta Parkinson, mai ales în primii ani după monitorizare. Această descoperire ar putea schimba modul în care medicii abordează screening-ul pentru boli neurodegenerative.
Monitorizarea pașilor, cu ajutorul dispozitivelor portabile sau al telefoanelor inteligente, poate deveni un instrument simplu și accesibil pentru medici și pentru sistemele de sănătate publică. Astfel, pot fi depistate mai devreme persoanele aflate în stadii incipiente ale bolii, chiar înainte de apariţia simptomelor evidente, ceea ce ar putea duce la intervenţii mai eficiente.
Aceste persoane ar putea fi urmărite mai atent sau incluse în studii clinice pentru testarea unor metode preventive. Datele arată că un nivel scăzut de activitate fizică, măsurat obiectiv prin numărul de pași, este mai degrabă un semnal de alarmă timpuriu decât o cauză directă a bolii Parkinson. Această distincție este importantă pentru a înțelege cum evoluează boala și pentru a îmbunătăţi metodele de depistare timpurie.
Pe viitor, monitorizarea pașilor ar putea ajuta la identificarea rapidă a persoanelor cu risc, contribuind la dezvoltarea unor strategii de prevenţie și îngrijire mai bune pentru cei afectaţi de această boală neurologică.
