Un viitor tată, în vârstă de 41 de ani, se descrie drept „norocos și binecuvântat” după ce viața i-a fost salvată de acțiunile prompte ale proprietarului sălii de sport unde se antrena. Chris Wall s-a prăbușit în timpul unui antrenament în Cirencester, Gloucestershire, în urma unui stop cardiac, dar a supraviețuit datorită intervenției cruciale cu un defibrilator.
„Nu mă simțeam 100%”
În dimineața de sâmbătă, 14 iunie 2025, Chris Wall se simțea obosit după o săptămână aglomerată la muncă. Deși nu avea „semne majore care să mă facă să cred că ceva era masiv în neregulă”, a recunoscut că „nu se simțea 100%”. Se simțea puțin fără suflare, dar nimic care să-l oprească să meargă la cursul de condiționare metabolică al lui Robin Oakley de la sala Catalyst.
Numai ca, la aproximativ 45 de minute de la începerea orei, lucrurile au luat o turnură dramatică. Potrivit lui Robin, proprietarul sălii, Chris pur și simplu „s-a prăbușit”, deși „nu existau indicii inițiale că acest lucru se va întâmpla”.
Intervenția care a făcut diferența
Dar, din fericire, Robin, în vârstă de 39 de ani, a recunoscut semnele unui stop cardiac, având experiența a două incidente anterioare, și a știut că trebuie să acționeze „cât de repede am putut”. Alături de alți doi membri ai sălii, Jack și Alice, a verificat semnele vitale ale lui Chris și a început manevrele de resuscitare, în timp ce alții au fost trimiși să aducă defibrilatorul instalat chiar în afara sălii și să sune la 999.
Paramedicii au sosit rapid la fața locului. În total, Chris a primit cinci șocuri electrice de la defibrilator – unul administrat de Robin și patru de către paramedici – și i s-a făcut masaj cardiac timp de aproximativ 30 de minute înainte de a fi transportat cu elicopterul la Bristol Royal Infirmary.
V-ați gândit vreodată cât de important este fiecare minut?
Cifrele sunt clare.
În Marea Britanie au loc peste 40.000 de stopuri cardiace extra-spitalicești în fiecare an, iar rata de supraviețuire este mai mică de una din zece. Utilizarea rapidă a resuscitării cardio-pulmonare și a unui defibrilator poate mai mult decât dubla șansele de supraviețuire, fiecare minut fără tratament reducând șansele cu până la 10%.
Diagnosticul și recuperarea
„Nu aș fi aici astăzi dacă nu aș fi fost la acel curs de la sală”, a mărturisit Chris. „Dacă aș fi decis în acea dimineață să nu merg pentru că mă simțeam obosit și s-ar fi întâmplat oricum, nu există nicio șansă ca prietena mea să poată face resuscitare atât de mult timp, nu ar fi existat un defibrilator la 100 de metri… Mă simt norocos și binecuvântat, serios, că am fost acolo. Sunt doar super recunoscător că am fost acolo și că băieții au știut ce fac.”
Spitalizat timp de trei zile, Chris a aflat cauza stopului cardiac: „o ruptură a plăcii de aterom în artera mea, care a provocat un cheag uriaș ce a oprit complet fluxul de sânge către mușchiul inimii”.
E drept că recuperarea a durat. A suferit vânătăi la coaste de la manevrele de resuscitare, se simțea slăbit și amețit și a recunoscut că „a fost destul de greu din punct de vedere mental să mă adun și să merg mai departe”. A făcut și câteva schimbări în stilul de viață, renunțând complet la fumatul ocazional, reducând consumul de alcool și acordând mai multă atenție dietei.
O nouă viață și o provocare uriașă
Și totuși, la puțin peste o lună, s-a întors în sala de sport, reluându-și treptat activitatea sub supravegherea unui monitor cardiac. Deși încă mai simte o oarecare anxietate, sprijinul lui Robin și al celorlalți membri ai sălii l-a ajutat să-și recapete încrederea.
Pe 21 iunie, Chris va participa la cursa de ciclism Londra-Brighton organizată de British Heart Foundation (o organizație caritabilă care finanțează cercetarea bolilor cardiovasculare), un traseu de 54 de mile care, printr-o coincidență, are loc chiar după aniversarea unui an de la incidentul care era să-i fie fatal.
În timp ce Chris se antrenează, un singur lucru i-ar putea sta în cale – sosirea „copilului său minune”, așteptat să vină pe lume la sfârșitul lunii iunie.
