Singurătatea și izolarea socială sunt asociate cu mai puțini ani fără depresie sau anxietate

Publicat: 17 octombrie 2026, 15:08Actualizat: 17 octombrie 2026, 15:08

Siluetă feminină în dreptul unei ferestre într-un cadru de interior întunecat – Foto: cottonbro studio / Pexels

Femeile care se simțeau singure și aveau puține contacte sociale au avut, într-o analiză britanică, mai puțini ani estimați fără boli majore decât cele fără aceste două caracteristici. Asocierea a fost mai puternică pentru anii fără depresie sau anxietate decât pentru cei fără bolile fizice urmărite. Cercetarea este observațională: arată legături între aceste situații și sănătate, fără să demonstreze că una o provoacă pe cealaltă.

Studiul publicat în Nature Communications, disponibil prin Nature, folosește datele a 277.489 de persoane din UK Biobank: 134.318 femei și 143.171 bărbați. Niciun participant inclus în analiză nu avea la început vreuna dintre cele șapte categorii de boli urmărite.

Pentru estimările făcute la vârsta de 50 de ani, femeile cu ambele caracteristici aveau cu 2,4 ani mai puțini fără cele cinci categorii de boli fizice și cu 3,7 ani mai puțini fără depresie sau anxietate, comparativ cu femeile fără singurătate și fără izolare. La bărbați, diferențele corespunzătoare erau de 1,7 ani și 5,8 ani.

Pentru anii fără depresie sau anxietate, autorii arată că asocierea părea mai puternică pentru singurătate la femei și pentru izolarea socială la bărbați.

Aceste valori descriu anii estimați fără afecțiunile selectate, nu o reducere echivalentă a duratei totale a vieții. Cercetătorii au calculat separat timpul fără boală, timpul trăit după diagnostic și decesul.

Distincția dintre cele două situații pornește de la lucruri diferite. Izolarea socială privește numărul și frecvența contactelor. Singurătatea descrie nemulțumirea resimțită față de calitatea relațiilor. Pentru tine, diferența de înțeles este între cât de des întâlnești oameni și dacă simți că ai pe cineva apropiat căruia îi poți vorbi.

În chestionarul cercetării, încadrarea la singurătate cerea îndeplinirea ambelor condiții: persoana spunea că se simte adesea singură și că se poate destăinui cuiva apropiat mai rar de o dată pe lună.

Pentru izolarea socială, autorii au urmărit locuitul singur, vizitele la prieteni sau familie mai rare de o dată pe lună și absența unei activități sociale desfășurate cel puțin săptămânal. Erau necesari minimum doi dintre acești trei indicatori pentru încadrarea în grupul izolat social.

La evaluarea inițială, 3,3% dintre participanți îndeplineau doar criteriile de singurătate, 6,8% doar pe cele de izolare socială, iar 0,8% pe ambele.

Luând împreună toate cele șapte categorii de boli, estimările privind anii rămași fără un prim diagnostic, începând de la 50 de ani, au fost:

Fără singurătate sau izolare socială: 25,5 ani pentru femei și 21,8 ani pentru bărbați.
Doar cu singurătate: 23,3 ani pentru femei și 20,5 ani pentru bărbați.
Doar cu izolare socială: 24,2 ani pentru femei și 20,8 ani pentru bărbați.
Cu singurătate și izolare socială: 22,6 ani pentru femei și 19,6 ani pentru bărbați.

Bolile fizice incluse au fost diabetul de tip 2, afecțiunile cardiovasculare, bolile respiratorii cronice, cele neurodegenerative și cancerul. Analiza cardiovasculară a cuprins boala coronariană, accidentul vascular cerebral, insuficiența cardiacă și fibrilația atrială. Pentru bolile respiratorii au fost urmărite astmul și boala pulmonară obstructivă cronică, iar pentru cele neurodegenerative, demența și boala Parkinson. Categoria cancerului a exclus cancerul cutanat non-melanom. Cele două tulburări mintale analizate au fost depresia și anxietatea.

În analizele fiecărei categorii de boală, asocierea dintre singurătatea fără izolare socială și anii fără cancer nu a fost semnificativă statistic. Diferențele dintre grupuri privind anii fără boală s-au micșorat odată cu vârsta, atât la femei, cât și la bărbați.

Stilul de viață a contat diferit pentru izolare și singurătate

Un stil de viață mai sănătos a fost asociat cu mai mulți ani fără afecțiunile analizate în toate grupurile, inclusiv la persoanele care se simțeau singure. Însă diferența dintre persoanele cu și fără singurătate nu s-a redus semnificativ statistic la nivelurile mai bune ale stilului de viață.

Pentru izolarea socială, rezultatul a fost diferit: distanța dintre grupul izolat și cel neizolat s-a micșorat pe măsură ce scorul stilului de viață creștea. Aceasta rămâne o asociere observată, nu dovada că schimbarea obiceiurilor compensează efectele izolării.

Scorul a reunit cinci factori, fiecare punctat cu un punct dacă îndeplinea criteriul considerat sănătos sau cu risc redus:

Fumatul.
Indicele de masă corporală, indicator care raportează greutatea la înălțime.
Activitatea fizică.
Alimentația.
Durata somnului.

Totalul putea varia între zero și cinci puncte. Autorii au încadrat scorurile de 0-2 în categoria nesănătoasă, scorul de 3 în categoria intermediară, iar scorurile de 4-5 în categoria sănătoasă.

La femei, diferența asociată izolării sociale pentru anii fără depresie sau anxietate era de 2,2 ani în categoria cu stil de viață nesănătos și de 0,6 ani în cea sănătoasă. Pentru ultima estimare, intervalul de încredere de 95% mergea de la minus 0,4 la 1,6 ani. Acest interval include zero, astfel că diferența dintre femeile izolate și cele neizolate nu era semnificativă statistic în grupul cu scor sănătos.

În schimb, diferențele asociate singurătății pentru același rezultat, la femei, erau de 3,1 ani în categoria nesănătoasă, 2,6 ani în cea intermediară și 4,2 ani în cea sănătoasă. Rezultatele nu susțin ideea că alimentația, mișcarea și somnul înlătură diferența asociată sentimentului de singurătate.

Participanții UK Biobank fuseseră recrutați între 2006 și 2010, la vârste de 40-69 de ani, în Anglia, Scoția și Țara Galilor. Pentru analiză, evidențele medicale și de mortalitate au fost urmărite până la 31 decembrie 2022. Au fost înregistrate 78.829 de evenimente de boală dintre categoriile selectate și 16.356 de decese, pe durate mediane de urmărire de 13,4, respectiv 13,8 ani.

Estimările au ținut cont de vârstă, rasă, educație, venitul gospodăriei și dezavantajul socioeconomic. Totuși, singurătatea și izolarea au fost măsurate numai la început, prin chestionare scurte, iar informațiile despre stilul de viață au fost declarate de participanți. Împărțirea obiceiurilor în trei categorii poate simplifica diferențele dintre ele.

Autorii mai semnalează că modelul statistic folosit pentru estimarea anilor fără boală se bazează pe o ipoteză care nu a fost testată formal. UK Biobank nu este nici un eșantion reprezentativ al populației generale: rata de participare a fost de 5,5%. Cifrele descriu estimările acestei cohorte britanice, nu o predicție individuală pentru tine și nici valori măsurate în populația României.