Cine s-ar fi gândit că Tarzan poate avea vreo legătură cu dragostea?
Sindromul Tarzan se traduce prin dependenţă afectivă, reprezentând nevoia cuiva de a rămâne agăţat de o persoană sau de a trece de la una la altă, precum se agaţă Tarzan de liane. Fie optezi să te balansezi de o singură liană, pe care, deşi nu o mai vrei pentru că nu-ţi mai place, ţi-e greu să renunţi la ea pentru că nu ştii ce te aşteaptă sau mai există posibilitatea să treci de la o liană la alta, fără a-i da drumul celei anterioare până nu te asiguri că ai agăţat-o pe următoarea.
Pascale Piquet, cel care a scris cartea Sindromul Tarzan, spune că există două moduri în care sindromul se manifestă: unul dă şi altul ia. Pe scurt, unul este disperat să ofere afecţiune celuilalt, aşteptând în schimb atenţie şi celălalt ia totul fără să dea nimic în schimb.
De regulă, când există lucruri care nu te satisfac într-o relaţie şi ştii deja că nu poţi schimba asta, trebuie să renunţi. Însă dacă ţi-ai propus să renunţi la ceea ce te mănâncă, nu aştepta până prinzi o altă liană.
Renunţă pur şi simplu. Acordă-ţi timp. Acea bucată de timp în care tu trebuie să te linişteşti, să te regăseşti, să te pregăteşti să oferi altei liane tot ce ai vrut să primeşti de la liana nesatisfăcătoare.
Nu trebuie să rămâneţi niciodată agăţaţi de persoana care nu vi se potriveşte sau să treceţi de la una la alta, de teama de a nu cădea într-un abis emoţional.
În niciun caz, a iubi nu înseamnă a suferi şi în niciun caz, iubirea nu înseamnă sacrificii şi compromisuri! Iubirea înseamnă armonie, înţelegere, linişte!
Nu este foarte greu să vă daţi seama dacă suferiţi de Sindromul Tarzan, mai dificil este să faceţi ceva în privinţa asta. Cum scăpaţi de Sindromul Tarzan? Cum renunţaţi la persoanele care vă fac rău? Cum vă faceţi curaj să vă înfruntaţi propriile temeri?
Perfect nu e nimeni. Fiecare dintre noi putem fi acel disperat sau cel care nu oferă nimic în schimb, dar asta nu înseamnă că este prea târziu pentru a schimba lucrurile.
Vă recomand cu drag să citiţi Sindromul Tarzan, de Pascale Piquet, şi o puteţi face chiar dacă aveţi senzaţia că nu suferiţi de acest sindrom..
P.S. Alege să nu trăieşti ca un mediocru.
