Sindromul Havana: Raport 2025 infirmă arma străină

Un raport oficial din 2025 a concluzionat că este foarte improbabil ca Sindromul Havana să fie provocat de o armă străină.

25 de diplomați ai ambasadei SUA din Havana, Cuba, au raportat primele cazuri între noiembrie 2016 și iunie 2018. Incidentele au avut loc la domiciliile lor, lângă Hotelul Capri și Hotelul Nacional de Cuba. Această situație a ridicat una dintre cele mai apăsătoare întrebări: cum apar, aproape brusc, simptome neurologice severe, dar fără o cauză confirmată?

Simptomele neurologice afectează viața de zi cu zi

Pentru cei afectați, miza este concretă. Vorbim despre dureri de cap, tinitus, dezorientare, amețeli, greață, oboseală, dificultăți de concentrare, pierderi de memorie, confuzie, dificultăți de mers, insomnie, sensibilitate la sunet, durere și presiune în ureche. S-au semnalat și anomalii cerebrale similare comoțiilor. Acestea arată o suferință neurologică ce poate afecta viața de zi cu zi și familia.

Misterul a început acum 10 ani, printre ofițerii CIA și diplomații din Cuba. La început, medicii guvernamentali și oficialii au suspectat că adversari străini foloseau arme sonice sau o tehnologie cu radiofrecvență. Raportul oficial din 2025 a infirmat însă în mare măsură această ipoteză. Potrivit Prevention, documentul a concluzionat că este „foarte improbabil ca un actor străin să fi folosit o armă inedită sau un dispozitiv prototip pentru a face rău chiar și unui subgrup de membri ai personalului SUA și familiilor acestora.”

Afecțiunea nu a rămas limitată la Cuba. Cazuri au fost raportate și în China, Rusia și SUA. Un episod din 2020 arată de ce tema rămâne tulburătoare pentru familii: un ofițer CIA aflat la o intersecție în străinătate a dezvoltat brusc greață severă și dureri de cap, în timp ce fiul său de 2 ani, aflat pe bancheta din spate, a început să plângă. Simptomele ambilor s-au calmat după ce au părăsit intersecția.

Modificări cerebrale și tratament incert

Corpul medical are un alt motiv serios de prudență. Un studiu JAMA, făcut pe 40 de persoane cu simptome neurologice de Sindrom Havana, a arătat un volum mai mic de materie albă la nivelul întregului creier și alte diferențe semnificative în structura creierului, comparativ cu un grup de control. Această diferență față de lotul de comparație subliniază că nu sunt doar simptome resimțite, ci și modificări observate la nivel cerebral.

Dr. Amit Sachdev, M.D. (medic șef adjunct și director al departamentului de medicină neuromusculară la Universitatea de Stat din Michigan), a explicat pentru Prevention că explicațiile medicale sunt încă insuficiente.

„Nu știm suficient de multe despre modul în care se produc aceste leziuni.”

Situația se reflectă și în tratament. Nu există un răspuns clar care să funcționeze pentru toți pacienții, iar abordarea seamănă în prezent cu tratamentele folosite pentru comoții.

„Tratamentele sunt limitate la un număr mic de medicamente și terapii. Aceste terapii vor fi folosite prin încercare și eroare până când va apărea un tipar care să susțină o bună practică.”

Semnele pe care nu aveți de ce să le ignorați

Privind tabloul simptomelor, multe dintre ele pot părea, la început, ușor de pus pe seama oboselii sau a stresului. De aceea merită atenție durerile de cap, tinitusul, amețeala, greața, confuzia, problemele de concentrare sau de memorie, mai ales când apar brusc ori în grup. Dificultățile de mers, sensibilitatea la sunet, presiunea în ureche sau insomnia completează tabloul clinic.

Nu există încă o cauză exactă confirmată și nici o metodă clară de prevenție. Pentru cine ajunge să aibă astfel de simptome, consecința concretă este simplă și deloc minoră: nu este o problemă pe care să o treacă automat la „o să-mi treacă”. Când apar semne neurologice precum acestea, evaluarea medicală contează, deoarece tratamentul actual se face încă prin încercare și eroare, iar leziunile descrise pot depăși o stare de rău trecătoare.

Citește și: