„Nu realizezi că ești un dansator în spate decât după câțiva ani”. Apoi te lovește. Brusc. „Stai puțin, nu m-am înscris pentru asta”. Vorbele dure sunt ale lui Robbie Williams și aruncă o lumină complet nouă asupra anilor de glorie, dar și de chin, din trupa Take That. Un conflict care a mocnit mult timp înainte să explodeze.
Cuprins
Adevărul a ieșit la suprafață într-un nou documentar despre trupă. Detaliile, preluate de revista americană People, arată o realitate tensionată. Creativitatea era controlată cu o mână de fier. De un singur om. Ceilalți erau lăsați în umbră, o umbră din care Williams s-a chinuit ani la rând să evadeze.
Gary Barlow se apără: „Eu aveam formula”
Cine era personajul central în drama asta creativă? Gary Barlow. Acum la 55 de ani, el era compozitorul principal și, practic, liderul trupei. Chiar el recunoaște în documentar, fără ocolișuri, că și-a „păzit” cu sfințenie rolul. El era creierul. El scria hiturile. Simplu. Nu voia ajutor de la nimeni, nici măcar de la colegii lui.
Motivul? Barlow zice că voia doar să mulțumească pe toată lumea, de la casa de discuri la manager. Presiunea era, pur și simplu, imensă. „Voiam să livrez, pentru toată lumea”, explică el.
El credea că deține rețeta succesului. Era convins de asta. „Am formula. Știu ce facem. Știu ce vom face în continuare”, își amintește Barlow că gândea atunci. Surprinzător sau nu, fix mentalitatea asta a săpat fisuri adânci în trupă, mai ales în relația cu un Robbie Williams care ardea de nerăbdare să se afirme.
„Cântă-mi un cântec Oasis”: Ciocnirea a două lumi
Iar Robbie Williams nu era un simplu executant. Nici pe departe. Avea idei, avea ambiții. Îl tot suna pe Barlow cu propuneri, încercând să intre și el în procesul creativ, dar se lovea mereu de un zid. Zidul numit „formula”. Barlow își amintește perfect momentele. „Îmi cânta ceva, gen un cântec Oasis, și eu eram ceva de genul «Rob, te rog». Dacă aș fi membru Nirvana, ar fi genial, dar noi suntem Take That”, a povestit liderul trupei. O respingere politicoasă. Dar fermă. Atât.
Recunoașterea vine chiar de la Barlow. „Dintre toți, [Robbie] era cel care încerca să vină cu versuri și idei, dar nu, nu l-am încurajat niciodată”, adaugă el. A mers chiar mai departe, admițând că, muzical, se simțea cumva „deasupra tuturor celorlalți”. O atitudine pe care Williams a simțit-o pe pielea lui.
Frustrarea care a dus la ruptură
Situația era sufocantă pentru tânărul Robbie. El simțea că Barlow nici măcar nu realiza cum se poartă și ce efect avea atitudinea lui. Visul de a fi star pop se transformase într-un coșmar: un rol secundar, unde executa mișcări de dans în spatele șefului. Coincidență? Greu de crezut. Frustrarea asta creativă a fost unul dintre motivele plecării sale zgomotoase din Take That în 1996, o plecare alimentată și de lupta sa publică cu dependența și problemele de sănătate mintală, care n-au făcut decât să toarne gaz pe focul tensiunilor din trupă.
S-a terminat.
Williams a revenit în trupă pentru o scurtă perioadă în 2010, după ce s-a împăcat cu foștii colegi, dar a plecat din nou în 2011. De data asta, pentru a se concentra pe cariera solo. O carieră care, în sfârșit, i-a dat voie să fie mai mult decât un simplu dansator în spate.
