Povesti din copilarie care te vor topi

Copilaria este o vreme de neuitat, plina de povesti care sunt atat amuzante, cat si emotionante.

– Cand eram copil mi-am scris testamentul. Toate jucariile mele ii ramaneau pisicii, camera mea ii ramanea lui Alex, omul strazii care ma saluta mereu, iar colectia mea de etichete ii ramanea fratelui meu cu care ma certasem nu cu mult inainte. Am dus testamentul la matusa mea care era avocat pentru a o trimite prin posta. Aceasta a trimis o copie tuturor rudelor, iar copia o tine in rama pe birou. Nu doar familia mea a ras de mine, ci si clientii ei.

– Odata, un baiat din clasa mea a venit la mine la ora de somn de la gradinita. M-am prefacut ca dorm si nu m-am miscat. S-a pus langa mine, m-a pupat pe obraz si mi-a spus incet: „Te iubesc!”, dupa care s-a dus in patutul lui. Acum am 27 de ani, iar acea confesiune ramane unul dintre cele mai romantice lucruri pe care le-am auzit in viata mea.

– Cand am fost la bunicul meu, toti vecinii lui aveau un semn pe poarta care zicea: „Atentie, caine rau!”. Odata m-am suparat pe bunicul meu si atunci cand era la serviciu am scris: „Atentie, bunic rau!” pe gardul acestuia.

– Cand aveam 3 ani m-am dus la magazin cu bunica mea. Era o coada de cateva persoane. Una dintre femei i-a spus bunicii mele: „Ce frumoasa este fiica dumneavoastra!” Fara sa ma gandesc, mi-am dat pantalonii si chilotii jos si i-am zis „Sunt nepotul ei!”

– Cand aveam 8 ani imi amintesc ca pisica mea a fatat. Dupa vacanta de iarna cand nu m-am putut ridica din pat dimineata, mama mi-a adus toti pisoii si i-a lasat liberi in patul meu. S-au urcat pe mine si a trebuit sa ma ridic pentru a-i lasa sa se plimbe pe jos. Este una dintre cele mai calduroase amintiri ale copilariei mele.

– Cand fratele meu era mic traiam intr-o casa la tara si se ducea des in curte sa se bronzeze. Si-a luat un sezlong, s-a dezbracat pana la chiloti, s-a intins pe sezlong si s-a invelit cu o patura. Cand mama i-a zis ca nu asa se bronzeaza, i-a raspuns: „Daca o dau jos ma mananca tantarii!”

– Cand eram mica ma jucam mereu cu o prietena in groapa cu nisip. Odata mi-a zis o poveste cum ca ar fi sapat atat de adanc in nisip incat a vazut metroul si trenurile. Am crezut-o, asa ca am sapat toata ziua pana tarziu cand parintii meu m-au luat de acolo. Am fost atat de dezamagita cand mi-au spus ca nu exista metrou la noi in oras!

– Cand faceam dusuri in copilarie imi umpleam gura cu apa si o scuipam, prefacandu-ma ca sunt o fantana. Ba chiar imitam pozitiile a mai multor fantani. Majoritatea copiilor isi doreau sa fie doctori, astronauti, iar eu imi doream sa fiu o fantana arteziana.