Planșeul pelvin poate fi prea tensionat, nu doar slăbit. Când exercițiile Kegel pot agrava simptomele

Publicat: 9 octombrie 2026, 19:00Actualizat: 9 octombrie 2026, 19:00

Femeile care au pierderi de urină, durere pelvină sau dificultăți la eliminarea scaunului pot avea mușchi prea tensionați, chiar dacă bănuiesc că problema este slăbiciunea lor. În această situație, exercițiile Kegel, adică încordarea și relaxarea repetată a mușchilor planșeului pelvin, pot fi ineficiente și uneori pot agrava simptomele prin accentuarea tensiunii.

Sara Reardon, fizioterapeută specializată în planșeul pelvin și autoarea cărții „Floored: A Women’s Guide to Pelvic Floor Health at Every Age and Stage”, spune în Prevention că tensiunea este problema de bază pentru aproximativ jumătate dintre pacientele care ajung la clinica ei cu astfel de tulburări. Observația privește pacientele sale.

Alegerea exercițiilor depinde de cauză. Pentru a o identifica, recomandarea este o evaluare în persoană la un ginecolog sau la un fizioterapeut specializat în această zonă. Simptomele și istoricul te pot orienta, dar autoevaluarea nu înlocuiește consultul.

Planșeul pelvin este grupul de mușchi de la baza pelvisului care susține vezica, uterul, ovarele și rectul. Reardon explică faptul că acești mușchi păstrează o contracție de bază pe parcursul zilei, pentru a susține organele și a controla eliminarea urinei și a scaunului.

Contracția se intensifică atunci când tușești, strănuți, ridici ceva greu sau când vezica și intestinul se umplu. Mușchii trebuie însă să se poată relaxa complet la urinare, la eliminarea scaunului și la nașterea vaginală.

Contează și momentul în care reacționează. Chiar dacă au suficientă forță, pot apărea pierderi de urină atunci când nu se contractă suficient de repede la tuse, explică fizioterapeuta. Forța, relaxarea și coordonarea sunt componente diferite ale funcționării lor.

Reardon descrie următoarele manifestări care pot sugera slăbiciunea planșeului pelvin:

Pierderea urinei când apare nevoia de a merge la toaletă și devine greu să o amâni, numită incontinență prin imperiozitate.
Pierderea urinei la tuse, strănut, exerciții fizice sau sărituri, numită incontinență de efort.
Pierderea scaunului, de la pete pe lenjerie până la dificultatea de a-l reține ori eliminarea involuntară când apare nevoia sau în timpul activității fizice.
Senzația de presiune sau greutate în vagin, ca și cum ceva ar coborî, uneori cu o proeminență la intrarea în vagin. Aceasta poate indica un prolaps, adică împingerea organelor pelvine în peretele vaginal atunci când susținerea lor este insuficientă.

Alyssa Dweck, medic ginecolog în New York City și director medical al Bonafide Health, explică faptul că proeminența poate apărea când crește presiunea asupra planșeului pelvin, de exemplu la exerciții, la ridicarea unei greutăți sau la eliminarea scaunului. Uneori doare, dar poate exista și fără durere.

Referindu-se la femeile mai în vârstă care au probleme ale planșeului pelvin, Alyssa Dweck a declarat pentru Prevention: „Slăbiciunea este de departe cel mai frecvent lucru pe care îl văd în cabinetul meu.”

Reardon leagă această slăbire de înaintarea în vârstă, așa cum se întâmplă și cu alți mușchi. La menopauză, scăderea estrogenului poate slăbi țesuturile și poate reduce producția de colagen, diminuând susținerea din această zonă.

Dweck menționează printre factorii de risc nașterea, mai ales cea vaginală, nașterea unui copil mare sau asistată cu instrumente, precum și supraponderea și obezitatea. Munca fizică ce presupune ridicări repetate de greutăți ori stat mult în picioare poate contribui, de asemenea.

Reardon adaugă activitățile cu multe sărituri sau cu presiune mare asupra planșeului pelvin, precum alergarea, dansul și gimnastica de majorete.

Când mușchii rămân permanent încordați, situație numită hipertonie, semnele pot fi diferite. Reardon și Dweck descriu manifestări legate atât de mersul la toaletă, cât și de durere:

Dificultăți la pornirea și oprirea jetului urinar sau un jet slab, cu urină care se scurge în picături în loc să curgă constant.
Senzația că vezica nu s-a golit complet, care poate duce la urinări mai frecvente, inclusiv noaptea. Reardon spune că mersul la toaletă de mai mult de două ori pe noapte poate sugera golirea insuficientă a vezicii din cauza tensiunii.
Eliminarea scaunului cu efort, hemoroizi, fisuri anale, scaune subțiri ca un creion sau senzația că intestinul nu s-a golit complet.
Durere la menstruație, urinare ori eliminarea scaunului.
Durere la contact sexual sau la introducerea unui tampon ori a unei jucării sexuale. Dweck precizează că tensiunea poate face introducerea lor imposibilă.
Durere la nivelul labiilor, clitorisului sau vulvei.
Durere la coccis, în profunzimea șoldului ori în partea de jos a spatelui, care poate apărea la stat prelungit jos sau în picioare, ridicarea greutăților, alergare, mers ori activitate sexuală.

Despre durerea asociată acestor probleme, Sara Reardon a explicat pentru Prevention: „Este un semnal al corpului tău că ceva nu funcționează corect și este important să te ocupi de asta, deoarece această durere, de obicei, nu se ameliorează cu timpul sau dacă aștepți să treacă.”

Potrivit lui Dweck, tensiunea poate apărea după o infecție, precum herpesul genital sau o infecție urinară, după o traumă sexuală ori după naștere. Reardon menționează și traumele emoționale sau medicale ca factori care pot contribui.

Slăbiciunea și tensiunea pot exista simultan. Reardon descrie situația unei femei cu pierderi urinare sau prolaps care își încordează reflex mușchii pentru a limita simptomele. Repetată în timp, această reacție poate duce la tensiune excesivă.

Este posibil și traseul invers: tensiunea îngreunează pornirea jetului urinar, iar împingerea și efortul repetat pentru a urina pot duce la slăbiciune, explică fizioterapeuta.

Tratamentul începe cu identificarea cauzei simptomelor

Dacă accesul la un specialist este dificil sau ai de așteptat până la consultație, Reardon recomandă să privești simptomele împreună. Pierderile urinare la efort asociate cu presiune și greutate vaginală sugerează mai degrabă slăbiciune. Durerea la coccis împreună cu efortul la eliminarea scaunului sugerează mai degrabă tensiune.

Istoricul contează alături de simptome. Exemplul oferit de fizioterapeută este al unei foste majorete de competiție care a avut trei nașteri vaginale, împrejurări care susțin posibilitatea slăbiciunii musculare. Reardon oferă și un chestionar orientativ pe site-ul său.

Specialista descrie o autoevaluare intravaginală în care introduci degetul arătător până la a treia articulație și încerci să contractezi mușchii. Imaginea folosită de ea este ridicarea unei afine cu vaginul, în timp ce reții gazele intestinale. Ar trebui să simți o strângere fermă în jurul degetului și să o poți menține între 5 și 10 secunde. Dificultatea de a face acest lucru poate sugera slăbiciune.

Următoarea parte a evaluării urmărește relaxarea: senzația de strângere ar trebui să dispară complet. Dacă nu dispare, tensiunea poate fi o problemă. Reardon spune că și senzația de încordare, durerea sau sensibilitatea la apăsarea pereților laterali ai vaginului pot sugera tensiune. Aceste repere sunt orientative.

Pentru slăbiciune, Dweck indică exercițiile Kegel ca opțiune utilă, iar Reardon adaugă întărirea musculaturii șoldurilor și a trunchiului. Estrogenul vaginal, disponibil pe bază de prescripție, poate face țesuturile mai puțin fragile și poate îmbunătăți susținerea, explică fizioterapeuta. În unele cazuri mai grave de prolaps sau pierderi urinare, Dweck spune că poate fi necesară o intervenție chirurgicală.

Pentru tensiune, Reardon recomandă să verifici obiceiurile zilnice: statul mult timp jos, postura cocoșată și amânarea repetată a urinării sau a scaunului. Un exemplu este evitarea toaletei întreaga zi pentru că nu vrei să folosești una publică. Încordarea feselor sau a zonei pelvine în perioadele de stres poate contribui și ea, iar schimbarea acestor obiceiuri poate fi un prim pas.

Fizioterapeuta menționează respirația profundă diafragmatică, inclusiv exercițiul de respirație la 360 de grade, pentru a ajuta mușchii să se relaxeze. Aceasta poate fi asociată cu poziții simple de yoga, precum alternarea pozițiilor pisică și vacă sau poziția copilului.

O altă opțiune descrisă de Reardon este masajul intern al mușchilor tensionați, realizat acasă sau de un fizioterapeut. Ea compară apăsarea intravaginală asupra unei zone tensionate cu apăsarea unui nod muscular de la umăr.

Reardon spune că folosirea regulată a unui produs hidratant pentru vulvă poate ajuta țesutul să rămână suplu. Dacă actul sexual este dureros, lubrifiantul poate ajuta la prevenirea încordării în timpul acestuia.

Pentru situațiile în care introducerea unui obiect în vagin este dureroasă sau imposibilă, Dweck menționează dilatatoarele vaginale. Sunt dispozitive asemănătoare ca formă unor jucării sexuale, disponibile adesea în seturi cu dimensiuni progresive, care pot ajuta la relaxarea treptată a mușchilor.

Medicul indică și terapia cognitiv-comportamentală sau exercițiile de mindfulness, adică de atenție conștientă, ca modalități de a întări legătura dintre minte și corp și de a facilita relaxarea planșeului pelvin.

Când există atât tensiune, cât și slăbiciune, Reardon recomandă de obicei tratarea tensiunii înainte de începerea exercițiilor de întărire.

În privința solicitării ajutorului profesional, indiferent de simptome sau de cât timp durează acestea, Reardon a adăugat: „Dacă reacționezi la o problemă, există întotdeauna loc pentru îmbunătățire și ajutor.”

Citește și: