Creșterea accelerată a pieței de revânzare a articolelor de modă contribuie la agravarea crizei deșeurilor textile în Sudul Global. Platforme precum Vinted și Ebay înregistrează volume record de vânzări, însă o mare parte din hainele de calitate inferioară sunt exportate în țări precum Ghana. O analiză Vogue arată că în aceste regiuni, comercianții locali se confruntă cu cantități masive de articole inutilizabile.
Cuprins
Expansiunea pieței de revânzare și iluzia progresului
Moda second-hand înregistrează o creștere semnificativă la nivel global. În Franța, Vinted a devenit cel mai mare retailer după volumul de vânzări, conform Institutului Francez de Modă (IFM). Ebay a generat peste 2,3 miliarde de listări în 2024 pentru 1,3 milioane de cumpărători activi. Piața din Statele Unite a atins o valoare de aproximativ 56 de miliarde de dolari, 33% din achizițiile de îmbrăcăminte din ultimul an fiind second-hand, potrivit Capital One Shopping. Compania The RealReal a raportat un EBITDA ajustat de 9,3 milioane de dolari pentru întregul an 2024, atingând profitabilitatea în ultimul trimestru din 2023. Platformele de revânzare declară că obiectivul lor este prelungirea ciclului de viață al hainelor pentru a le feri de depozitele de deșeuri. În paralel, imagini cu acumulări masive de deșeuri textile din locații precum Accra (Ghana), cartierul Manshiyat Naser din Egipt, supranumit „Orașul Gunoiului”, sau deșertul Atacama din Chile, unde muntele de haine este vizibil din spațiu, circulă pe rețelele sociale.
Consecința neintenționată: Sudul Global ca depozit de deșeuri
Comercianții din Sudul Global raportează un efect negativ al expansiunii pieței de revânzare din Nord. Aceștia susțin că hainele de înaltă calitate sunt filtrate și vândute în Nord, iar articolele de calitate slabă ajung în Sud prin intermediul organizațiilor de caritate. „În termeni direcți, Sudul Global este un depozit de deșeuri pentru Nordul Global”, afirmă Andrew Rough, director executiv al hub-ului scoțian de modă circulară ACS, care gestionează logistica inversă pentru peste 30 de mărci. Rough a vizitat Piața Kantamanto din Ghana, care primește săptămânal aproximativ 15 milioane de articole de îmbrăcăminte uzată din Nordul Global, și a observat impactul ecologic și social al acestor importuri. Rutele comerciale există de zeci de ani, însă creșterea pieței de revânzare și a producției fast fashion au intensificat problemele. Volumele mari de haine de calitate slabă au dus la o competiție accentuată pentru articolele valoroase. Mulți comercianți din Kantamanto se confruntă cu datorii, încercând să supraviețuiască în contextul problemelor ecologice și de sănătate generate de deșeurile textile.
Sortarea fără expertiză locală
Hainele second-hand colectate în Nordul Global sunt preluate inițial de organizații de caritate, iar donațiile care nu pot fi vândute sunt transferate către companii de reciclare textilă. Aceste companii exportă hainele sortate pe categorii: articolele „crème de la crème” sunt trimise în Europa de Est, în timp ce restul, clasificat drept „exotique” sau „calitate pentru Africa”, ajunge în Sudul Global. În mai 2025, The Or Foundation, un ONG ghanez-american, a organizat un eveniment la Londra pentru a demonstra ineficiența acestui proces. Participanții au sortat haine aduse din Ghana în patru categorii: „prima selecție” (ca noi), „a doua selecție” (reparabile), „a treia selecție” (uzate intens) și „a patra selecție” (deșeuri). Comercianții din Kantamanto prezenți au arătat că aproape fiecare articol a fost clasificat greșit, necesitând retrogradarea. În realitate, doar 18% dintr-un balot care ajunge în Ghana este de primă calitate, deși comercianții plătesc prețuri premium, de până la 700 de dolari pe balot, pentru a garanta calitatea. „Oamenii din Piața Kantamanto pot cumpăra doar ceea ce oamenii din Nordul Global donează sau aruncă. Nu pot alege online ce doresc. Nici măcar nu văd ce este în balot înainte de a-l cumpăra”, explică Liz Ricketts, co-fondatoarea The Or Foundation.
Lupta pentru articolele de calitate
Problemele existente în modelul de sortare au fost amplificate de ascensiunea fast fashion-ului. „Există pur și simplu mai puține haine de înaltă calitate disponibile”, spune Ricketts, care estimează că doar 10% din hainele noi au o calitate suficient de bună pentru a fi revândute cu profit. Dounia Wone, director de impact la Vestiaire Collective, confirmă tendința, menționând că oamenii preferă să vândă articolele de calitate în loc să le doneze. Această tendință duce la supraîncărcarea organizațiilor de caritate cu articole de valoare redusă. Pentru platformele de revânzare din Nord, costurile operaționale, care includ sortarea, curățarea, repararea și logistica, sunt ridicate. Andrew Rough de la ACS estimează că prețul minim de vânzare pentru ca un articol să fie viabil este de aproximativ 40 de unități monetare, ideal peste 100, ceea ce exclude majoritatea produselor fast fashion. În Kantamanto, marjele de profit sunt mult mai mici. Un recensământ The Or Foundation a arătat că prețul baloților a crescut, iar un vânzător trebuie să ceară cel puțin 3 dolari pe articol pentru a nu înregistra pierderi. Deoarece articolele de calitate sunt puține, prețul lor trebuie să se apropie de 5 dolari pentru a compensa pierderile, o sumă considerabilă într-un oraș unde salariul minim este de 2 dolari pe zi.
Perspective și soluții propuse
Oprirea completă a fluxului de haine second-hand nu este considerată o soluție viabilă, deoarece ecosistemele locale depind de aceste importuri. Printre soluțiile propuse de vânzătorii din Kantamanto se numără trimiterea directă a hainelor de slabă calitate la depozitele de deșeuri din Nordul Global și donarea exclusivă a articolelor de calitate superioară. O altă propunere vizează modificarea legislației privind responsabilitatea extinsă a producătorului (EPR), pentru ca fondurile colectate să fie direcționate către țările care gestionează efectiv deșeurile. Liz Ricketts subliniază necesitatea unei abordări complexe. „Va fi nevoie de investiții semnificative în infrastructură și de găsirea unor modalități alternative pentru ca retailerii să-și vândă produsele”, spune ea. „Oricare ar fi soluția, avem nevoie de solidaritate între Nordul Global și Sudul Global. Companiile din Nord nu trebuie să opereze dintr-un sentiment de teamă, ci să accepte realitățile cu care se confruntă toți cei din această afacere: volume mari de haine de calitate slabă.”
