Peste 100 de copii din sistemul de protecție din județul Giurgiu au fost mutați din centre mari în case de tip familial, adică din clădiri-instituție în locuințe în care stau 6-7 copii, câte doi în cameră. Diferența nu e deloc mică: în locul unui centru mare, ideea de „acasă” începe să semene mai mult cu o casă în care ai bucătărie, cameră de zi și mai puțini oameni în jur.
Potrivit Libertatea. În județul Giurgiu, schimbarea se vede deja în felul în care sunt organizați copiii în noile locuințe. Alex (14 ani), aflat în sistemul de protecție socială, locuiește într-o astfel de casă împreună cu alți șapte băieți. Pentru copiii care au crescut în instituții mari, mutarea nu înseamnă doar altă adresă, ci și alt ritm de viață: mai puțini copii într-un spațiu, camere împărțite câte doi și zone comune gândite ca într-o familie.
Asta încearcă să repare, de fapt, noul model: distanța dintre îngrijire și apartenență. Când un copil trece dintr-un centru mare într-o casă în care grupul e restrâns, totul devine mai concret, de la camera în care doarme până la felul în care își petrece timpul după școală. Iar pentru adolescenți, exact vârsta la care riscul de a te desprinde de școală e mare, schimbarea de spațiu vine la pachet și cu o presiune bună către educație.
„Familia, frate-miu…Bine, părinții mei s-au dus. Frații mei, da, că p-ăia îi mai am. Unul e la Malu, celălalt mi-a decedat acum cinci luni și unul e în Olanda.”
Fraza lui Alex spune mai bine decât orice raport cât de fragmentată poate fi ideea de familie pentru un copil din sistem. Tocmai de aceea, trecerea de la centrele mari de plasament, criticate de ani buni pentru condiții precare și abuzuri, către locuințe de tip familial a devenit o direcție asumată la nivel național, în acord cu normele europene. Ritmul diferă însă de la un județ la altul.
Stimulente financiare și tehnologice pentru elevi
La Giurgiu, schimbarea nu s-a oprit la spațiu. Vișinel Bălan, directorul DGASPC Giurgiu, a introdus un sistem de stimulente financiare pentru școală: 500 de lei pentru promovarea anului școlar și un iPhone pentru medii peste 8.
„Am venit anul trecut și …trei din șapte mergeau șa școală. Zic: «ce e asta». M-am dus în mai multe căsuțe și trei erau la școală, patru dormeau. «Păi și cum dorm? Păi, da, că n-au chef să meargă la școală» Atunci mi-am dat seama că singura soluție să pot să-i rup din zona asta de leneveală este să introduc niște stimulente financiare.”
-49%Aparat de sudura tip Invertor cu sarma 510A, MMA/MIG/MAG (TIG LIFT optional) *CABLU SUDURA 2M*, afisaj digital, ventilat, URAL MASH IGBT TEHNOLOGY ULTRA HYBRID Cumpără-47%
Set trusa chei 216 piese, tubulare 1/4", 3/8", 1/2", combinatii si biti, Campion CMP1646Cumpără-46%
Mini Drujba Electrica cu 2 acumulatori 48V, Lamă + 2 Lanțuri, 200mm, 8", ungere automata Edon MX294Cumpără
Rezultatul, cel puțin în primele exemple date public, există: patru tineri au obținut medii peste 8. Dintre ei, trei au primit iPhone-uri, iar al patrulea, care a luat și Bacalaureatul, a primit o vacanță în străinătate. Iar după Bacalaureat, același tânăr a aplicat la mai multe facultăți, inclusiv la Academia Militară din Sibiu.
Într-un sistem în care miza reală este ce se întâmplă cu acești tineri când se apropie de viața pe cont propriu, diferența dintre a abandona școala și a lua Bacalaureatul e uriașă. Un premiu de 500 de lei sau un telefon nu rezolvă totul, dar poate muta atenția dinspre supraviețuire de pe o zi pe alta către un obiectiv clar: promovarea anului și, mai departe, o șansă reală la studii.
Semnele care arată că o casă chiar începe să semene cu un acasă
Dacă te uiți la ce se schimbă concret în Giurgiu, indiciile sunt foarte simple. Numărul de copii scade la 6-7 într-o casă. Dormitorul nu mai înseamnă rânduri de paturi, ci camere împărțite de câte doi. Apar spațiile comune, adică locuri în care viața de zi cu zi chiar se poate întâmpla firesc.
Așa este gândită și „Casa Soarelui” din Giurgiu, un imobil vechi și degradat care este acum în renovare pentru a deveni casă de tip familial pentru 7-8 adolescenți. Acolo dispar paturile supraetajate și apar bucătării și o cameră de zi. Poate părea un detaliu de amenajare, dar nu e. Când scoți paturile suprapuse și faci loc pentru o bucătărie și pentru stat împreună, schimbi felul în care se trăiește în spațiul acela, zi după zi.
La fel de clar e și criteriul pus pe masă pentru educație: promovarea anului aduce 500 de lei, iar media peste 8 aduce un iPhone. Pentru adolescenții din sistem, regulile acestea sunt ușor de înțeles și imediat de urmărit. Nu sunt promisiuni vagi, ci praguri precise.
Vișinel Bălan, directorul DGASPC Giurgiu, leagă direct investiția de performanță și de propria lui experiență de viață.
„Cheia succesului este să învățați. Dacă ați înțelege că asta este tot ce vă cerem! Acolo unde există performanță, eu voi investi întotdeauna, pentru că și eu am crescut ca voi. Dacă nu investeau niște oameni în mine, eu nu ajungeam aici.”
Iar dintre toate detaliile de aici, poate acesta e cel care rămâne cel mai mult: stimulentele nu sunt prezentate ca un premiu de moment, ci ca o încercare de a-i face pe copii să lege munca de o șansă reală mai târziu. Sau, cum spune chiar Vișinel Bălan, directorul DGASPC Giurgiu: „Cel mai mult mă bucură succesul lor. E cea mai bună realizare pe care tu ca om și ca părinte în general te bucuri pentru copilul tău: De aceea sunt aceste stimulente, tocmai ca să-i determin să înțeleagă să conștientizeze că educația este singura lor șansă să reușească în viață.”
Citește și:
