Un studiu amplu desfășurat pe o perioadă de 12 ani arată că, după vârsta de 50 de ani, combinaţia dintre grăsimea abdominală și pierderea masei musculare poate crește semnificativ riscul de deces. Cercetătorii propun metode simple pentru identificarea timpurie a acestei probleme, cunoscută sub numele de obezitate sarcopenică.
Pe măsură ce îmbătrânim, corpul nostru trece prin schimbări semnificative, care pot influența sănătatea pe termen lung. Un nou studiu evidenţiază pericolele asociate acumulării de grăsime pe abdomen, mai ales atunci când aceasta este însoţită de scăderea masei musculare, după vârsta de 50 de ani. Acest fenomen, numit obezitate sarcopenică, este tot mai des întâlnit la adulţii în vârstă.
Aproape dublu risc pentru cei cu două probleme ascunse
Cercetătorii de la Universitatea Federală din Săo Carlos (UFSCar), Brazilia, și de la University College London (UCL), Marea Britanie, au urmărit timp de 12 ani 5.440 de persoane. Rezultatele, publicate în revista Aging Clinical and Experimental Research, sunt clare și confirmă importanța monitorizării compoziției corporale la vârstnici.
Persoanele care au atât grăsime abdominală, cât și masă musculară redusă, au un risc de deces cu 83% mai mare față de cei fără aceste probleme. Practic, această combinaţie aproape dublează riscul. Aceste date subliniază impactul negativ al sindromului metabolic și al pierderii masei musculare la persoanele trecute de 50 de ani.
Obezitatea sarcopenică, cum este numită această asociere, nu înseamnă doar mobilitate redusă. Această problemă duce la pierderea independenței, scăderea calității vieţii și un risc crescut de căzături și alte boli, inclusiv diabet zaharat și afecțiuni cardiovasculare.
În plus, obezitatea sarcopenică este greu de diagnosticat și, fără tratament, poate provoca complicaţii serioase pe termen lung, precum fragilitate și dizabilitate.
Două măsurători simple pot schimba totul
Până de curând, depistarea obezității sarcopenice presupunea investigaţii costisitoare precum rezonanța magnetică, tomografia sau densitometria. Aceste metode sunt precise, dar greu accesibile pentru mulți oameni, mai ales în sistemul public de sănătate.
Analiza datelor din English Longitudinal Study of Ageing (ELSA) arată că două măsurători de bază pot ajuta la identificarea celor cu risc crescut de mortalitate prematură.
Prima este circumferința abdominală: peste 102 cm la bărbați și peste 88 cm la femei arată prezenţa grăsimii abdominale. A doua este estimarea masei musculare slabe, calculată după o formulă care ţine cont de vârstă, sex, greutate, rasă și înălțime. Valorile sub 9,36 kg/m? la bărbați și sub 6,73 kg/m? la femei sunt considerate scăzute, indicând sarcopenie.
Pe lângă evaluarea riscului de deces asociat cu obezitatea abdominală și masa musculară scăzută, am reușit să demonstrăm că pot fi folosite metode simple pentru detectarea obezității sarcopenice. Acest lucru este important deoarece lipsa unui consens privind criteriile de diagnostic pentru această boală îngreunează depistarea și tratamentul.
Astfel, screeningul poate deveni parte din evaluarea medicală de rutină la persoanele vârstnice. Cu aceste metode, persoanele cu risc pot fi identificate rapid și pot primi mai devreme ajutor pentru a-și îmbunătăţi sănătatea, prevenind complicaţii severe precum osteoporoza sau insuficiența funcţională.
Un amestec periculos care schimbă totul în organism
Studiul aduce și alte detalii importante. Persoanele cu masă musculară scăzută, dar fără grăsime abdominală, au un risc de deces mai mic, cu aproximativ 40%, faţă de cei care au ambele condiţii. Aceasta evidenţiază rolul fundamental al masei musculare în menţinerea sănătăţii la vârsta a treia.
Interesant este că persoanele cu obezitate abdominală, dar cu masă musculară adecvată, nu au fost asociate cu un risc crescut de deces.
Explicaţia ţine de procesele inflamatorii provocate de excesul de grăsime, care duc la schimbări metabolice și accelerează pierderea masei musculare. Excesul de grăsime intensifică procesele inflamatorii care declanşează modificări metabolice şi catabolice, agravând pierderea musculară.
Grăsimea se poate infiltra în mușchi, iar inflamaţia cronică afectează direct țesutul muscular, influențând metabolismul, hormonii, imunitatea și forța fizică. Acest dezechilibru poate duce la scăderea mobilităţii și la creșterea riscului de boli cronice.
Intervenţiile pot face diferența când sunt aplicate la timp
Faptul că metode simple pot ajuta la identificarea riscului este o veste bună pentru cei trecuţi de 50 de ani. Intervenţiile devin astfel mai accesibile și pot preveni complicațiile grave, inclusiv spitalizările frecvente și pierderea autonomiei.
Monitorizarea nutriţională presupune un aport corect de proteine și nutrienți esenţiali pentru menţinerea masei musculare. Exerciţiile fizice, mai ales cele de forță, sunt esenţiale pentru a păstra sau chiar crește masa musculară, indiferent de vârstă. Antrenamentul de rezistență, împreună cu o dietă echilibrată, contribuie la prevenirea sarcopeniei și a obezității abdominale.
ldentificarea timpurie a celor cu risc, prin măsurători simple, ajută la personalizarea intervențiilor și la reducerea riscurilor pentru sănătate la vârsta a treia. Implicarea medicului de familie și a specialiștilor în geriatrie este esenţială pentru succesul acestor intervenții.
Obezitatea sarcopenică rămâne o provocare pentru sistemul medical, însă studiul arată că evaluările simple pot face diferența. Atenţia la circumferința taliei și la masa musculară poate preveni probleme grave de sănătate și poate îmbunătăţi viața celor în vârstă, reducând povara bolilor cronice asupra sistemului de sănătate publică.
