Durerea de genunchi nu mai este de mult doar problema bunicilor. Dr. Sorin Barbu (medic primar ortopedie-traumatologie la Spitalul MedLife Craiova, municipiul Craiova, județul Dolj) spune că vede tot mai mulți pacienți care ajung târziu la specialist, după ce au încercat singuri pastile, sfaturi de pe internet sau recomandări auzite din jur. Iar întârzierea aceasta poate schimba complet finalul: de la o problemă tratabilă mai simplu, la blocaj, instabilitate sau chiar protezarea genunchiului.
Concret, miza nu e doar durerea de azi, ci cât de bine mai poți merge peste câteva luni sau câțiva ani. În România, peste 2,4 milioane de adulți sunt afectați de artroză, iar la nivel global aproximativ 1,71 miliarde de oameni se confruntă cu afecțiuni musculo-scheletice. Asta înseamnă că vorbim despre o problemă foarte răspândită, nu despre o excepție. Numai că numărul pacienților cu artroză din România înseamnă mai mult decât populația unor orașe mari puse laolaltă, iar presiunea pe sistemul medical crește odată cu numărul intervențiilor la genunchi din ultimele două decenii.
Dacă ai tendința să amâni un consult pentru că „poate trece”, partea de care merită să ții cont este alta: multe cazuri ajung la medic abia când genunchiul se blochează sau devine instabil. Atunci opțiunile scad. Și costul nu e doar financiar, ci și în mobilitate, timp pierdut și recuperare grea.
Automedicația e una dintre cele mai frecvente greșeli
Dr. Sorin Barbu explică foarte clar că problema nu este doar apariția durerii, ci felul în care reacționează pacienții după primele simptome.
„Din păcate, pacienții ajung prea târziu la medic. Greșeala majoritară este reprezentată de faptul că fiecare dintre pacienți crede că se poate trata singur și își administrează medicație de la TV, internet, vecini sau diferite surse.”
Asta e partea pe care o vedem des și în viața reală: iei un antiinflamator, stai două zile mai liniștită, apoi revii la programul obișnuit. Dar durerea care revine, umflătura sau senzația că „fuge” genunchiul nu sunt detalii de trecut cu vederea.
Potrivit Adevarul, medicul ortoped atrage atenția că semnalele care ar trebui să te trimită la consult sunt durerea, tumefacția și impotența funcțională, parțială sau totală, dacă nu cedează după repaus și medicație antialgică. Pe scurt, dacă te doare, se umflă și nu mai poți folosi piciorul normal după o perioadă de odihnă, nu mai e momentul de „lasă că văd eu”.
Semnul cu „poc” și genunchiul blocat cere reacție rapidă
Unele simptome chiar nu au loc de interpretări. Dr. Sorin Barbu descrie unul dintre cele mai clare scenarii în care nu mai e timp de amânare.
„Sunt pacienți care vin în cabinet și afirmă faptul că au auzit un „poc” la nivelul articulației și apoi au rămas cu genunchiul blocat, cel mai frecvent în flexie, ceea ce denotă o leziune de menisc cu fragmente libere în articulație, necesitând intervenție chirurgicală rapidă.”
Dacă apare un astfel de blocaj, mai ales după o mișcare bruscă, o căzătură sau un exercițiu, nu e o durere banală de suprasolicitare. Iar instabilitatea contează la fel de mult. Medicul spune că o entorsă de gradul I sau chiar II poate fi tratată fără operație, dar un blocaj sau o instabilitate la nivelul genunchiului, nu.
Dar vestea bună este că nu orice problemă ajunge automat la bisturiu. După cum spune dr. Barbu, „Se poate repara fără bisturiu, doar că depinde de momentul în care se prezintă pacientul la medic și, bineînțeles, de patologia acestuia.” Cu alte cuvinte, timpul chiar contează.
Greutatea corporală și mișcarea fac diferența mai devreme decât crezi
Când vine vorba despre prevenție, cel mai concret factor din datele disponibile este greutatea corporală. Excesul ponderal este considerat de Organizația Mondială a Sănătății unul dintre cei mai importanți factori modificabili de risc pentru gonartroză. „Modificabil” este cuvântul-cheie aici: e unul dintre puținele lucruri pe care chiar le poți influența.
Dr. Sorin Barbu rezumă simplu recomandarea lui: „Păstrarea greutății ideale și mult sport!” Nu înseamnă performanță sau antrenamente dure. Înseamnă, mai degrabă, să nu lași sedentarismul să devină normalitate. Și să nu aștepți să apară durerea serioasă ca să începi să te miști.
Medicul explică și de ce sportivii par să suporte mai bine unele traumatisme: au forță musculară mai mare, stabilitate dinamică superioară și control neuromuscular mai bun. Iar la un pacient obișnuit, leziunile produse de un traumatism de aceeași intensitate pot fi mai mari decât la un sportiv. Tradus în viața de zi cu zi: musculatura care susține genunchiul contează enorm.
Operația nu înseamnă finalul drumului, ci începutul recuperării
Dacă se ajunge la intervenție, partea grea nu se termină în sala de operație. Dr. Sorin Barbu spune că recuperarea postoperatorie este esențială pentru un rezultat funcțional bun și că poate dura de la zile la luni, în funcție de intervenție și de starea generală a pacientului.
Și aici apare un lucru pe care multe persoane îl subestimează: kinetoterapia. Medicul o numește direct, fără ocolișuri, ca parte din traseul de recuperare. Fără ea, chiar și o operație reușită poate să nu ducă la rezultatul dorit în mers, stabilitate și întoarcerea la activitățile obișnuite.
În cazul reconstrucției de ligament, datele citate din studiul realizat de Ardern și colaboratorii arată nuanțat ce înseamnă „m-am întors la sport”: 81% dintre sportivi au revenit la un anumit sport după operația de ligament încrucișat anterior, 65% au revenit la nivelul de dinaintea accidentării și doar 55% au revenit la nivel competitiv. Asta înseamnă că întoarcerea completă nu este garantată pentru toată lumea, chiar dacă medicul spune că marea majoritate a pacienților revin complet la sport după reconstrucția ligamentului afectat.
Terapiile moderne pot ajuta, dar nu fac minuni
Dacă te tentează soluțiile promovate drept „noi” sau „moderne”, merită să le privești cu așteptări realiste. Dr. Sorin Barbu spune că există tratamente moderne care funcționează, dar nu la toți pacienții și nu în orice stadiu.
„Există tratamente „moderne” care funcționează, doar că nu la toți pacienții, aceștia trebuie atent selectați și ales tratamentul corect pentru fiecare în parte. Sunt terapii care ajută, dar nu fac minuni.”
Asta este, de fapt, filtrul cel mai util pentru tine: dacă ți se promite o soluție universală, rapidă și bună pentru oricine, e un semn să ceri o evaluare ortopedică serioasă înainte de orice decizie.
Poate cel mai puternic exemplu rămâne chiar din experiența medicului din Craiova, județul Dolj. El își amintește de o pacientă vârstnică, victimă a unui accident rutier grav, care a ajuns cu fractură deschisă bilaterală la nivelul genunchilor și leziune de ax vascular. Era candidată pentru amputație de coapsă, dar o echipă multidisciplinară a reușit să salveze membrul. După 12 ani, medicul a întâlnit-o din nou în Unitatea de Primiri Urgențe Craiova, de data aceasta mergând pe propriile picioare, deși venise pentru o fractură la nivelul gleznei.
