Povestea verii lui 1929, adesea rezumată printr-un farmec interbelic, capătă astăzi contururi mai clare. În august 1929, ea a patronat, alături de Magda Demetrescu (Miss România), un concurs de frumusețe organizat la un ștrand din București.
Concursul din Capitală, organizat de „Realitatea ilustrată” în august 1929 la un ștrand, a adunat o mulțime de spectatori. Prezența lui Lisl Goldarbeiter alături de Magda Demetrescu arată cât de repede se sincroniza România interbelică la idealul de frumusețe promovat internațional. Pentru pasionații de istorii cu detalii autentice, acest episod ilustrează divertismentul estival de lux al Bucureștiului interbelic.
Invitația nu a fost întâmplătoare. Lisl Goldarbeiter a acceptat să vină în România datorită prieteniei legate cu Magda Demetrescu la concursul mondial de frumusețe de la Galveston. Acest detaliu schimbă perspectiva poveștii: nu a fost doar un eveniment monden, ci și o legătură feminină care a adus o celebritate internațională pe plajele urbane ale Bucureștiului.
Vizita la Palatul Peleș și Cazinoul din Sinaia
Înainte să ajungă la București, Miss Universe a oprit la Sinaia, județul Prahova, unde a vizitat Palatul Peleș și Cazinoul. Pe peronul gării a fost întâmpinată de o „extraordinară afluență a publicului”, dovadă că fascinația pentru titlul mondial exista deja și aici, nu doar la concursurile din străinătate.
În revista „Realitatea Ilustrată” din 31 august 1929, Lisl Goldarbeiter a vorbit pe larg despre impresia lăsată de România. A mulțumit publicației pentru invitație și a accentuat prietenia cu Magda Demetrescu.
„În primul rând trebuie să felicit și să mulțumesc revistei „Realitatea Ilustrată”, care, organizând, în România, primul concurs de frumusețe pentru a trimite o reprezentantă a țării dv. la Galveston, mi-a dat mie prilejul să-mi fac o prietenă cum e Magda Demetrescu și să vizitez ținuturi atât de minunate.”
Tot atunci, ea a comparat Valea Prahovei cu o listă lungă de locuri văzute deja, de la Monte Carlo la Havana. Comparația este relevantă: România nu apărea, în ochii ei, ca o oprire exotică de bifat, ci ca un loc care i-a plăcut mai mult decât multe destinații deja celebre.
„Deși am fost la Monte Carlo, la Nissa, la Miami, la Galveston, la Havana, la Vichy și în multe alte locuri, mărturisesc că Valea Prahovei, atât cât am văzut-o în trecere, și acest cuib minunat care e Sinaia, mi-au plăcut nespus.”
Poate cel mai cald pasaj rămâne cel în care vorbește despre oamenii întâlniți aici. Cum relatează Mediafax, Lisl Goldarbeiter a spus limpede că primirea din România a fost comparabilă doar cu cea din Viena.
„Românii sunt, după cum am constatat, oamenii cei mai politicoși, cei mai entuziaști și cei mai primitori. Mărturisesc că numai la Viena am avut o primire atât de frumoasă. Dacă n-aș fi fost austriacă, aș vrea să fiu româncă.”
Ștrandurile, un univers monden al orașului
Pentru a înțelege de ce un concurs de frumusețe a atras public, este util contextul epocii. Istoricul Constantin C. Giurescu nota că, în ultimii ani ai perioadei interbelice, pe malul lacurilor asanate și în oraș apăreau tot mai multe ștranduri și cluburi sportive.
El enumera ștrandurile de la Șoseaua Kiseleff, în dreptul Străzii Izvor, apoi pe cele de la Ciurel, Ghencea și Gara de Est. La final, menționa „ștrandul de lux, cu valuri, de la Lido”. Vara nu se trăia doar în grădini și pe bulevarde, ci și în jurul bazinelor, unde recreerea, moda și statutul social se amestecau.
Revista „Realitatea ilustrată” descria bazinul cu valuri „Lido”, din Bd. Brătianu (astăzi Bulevardul Magheru), drept una dintre cele mai moderne instalații de specialitate din Europa. La începutul anilor ’30, acolo venea frecvent și viitorul rege Mihai, atunci Mare Voievod de Alba Iulia, ca să învețe tehnica înotului alături de instructorul său, Focșa.
Jurnaliștii publicației scriau în numărul din 30 iunie 1932 că Marele Voievod Mihai era „unul din oaspeții cei mai credincioși” ai bazinului cu valuri „Lido”.
