Un pensionar MApN din Olt a pornit cu lavandă ca să întrețină două terenuri. De ce nu vrea să transforme pasiunea într-o extindere

Un pensionar MApN din Strejești, județul Olt, a transformat nevoia de a întreține două terenuri într-o pasiune pentru lavandă.

Iulian Mădularu, cultivator din Strejești, Olt, a început totul în primăvara anului 2018, plantând primele răsaduri pe 4 mai. Florile au apărut chiar din luna iunie. Ideea a fost simplă și practică: cele două locuri de casă trebuiau întreținute, iar mama lui, ajunsă la o vârstă înaintată, nu mai reușea să le îngrijească.

„La țară am două locuri de casă și mama este în vârstă, nu mai poate să le întrețină. Și am zis să găsim ceva care nu necesită foarte multă muncă. Iar lavanda nu necesită mari îngrijiri, decât să o ții fără buruieni.”

cultura lavandei, imagine 2

Lucrurile se schimbă, însă, când tufele cresc. O cultură începută ca o soluție ușor de gestionat ajunge să ceară muncă manuală, îngrijire atentă și distilare. Costurile pentru această etapă sunt ridicate.

Pasiunea pentru lavandă nu echivalează automat cu profitul

Pasiunea pentru o cultură și plăcerea de a crea un produs de la zero nu sunt suficiente pentru a construi o afacere. În cazul lavandei, odată cu dezvoltarea culturii, apar costuri ascunse și nevoia de ajutor la recoltare și întreținere.

Lavanda a devenit populară în România în ultimii ani, promovată ca o cultură profitabilă și ușor de întreținut, uneori legată de agroturism, cu plantații vizitate pentru ședințe foto, inclusiv în Bonțida, Cluj. Iulian Mădularu privește această imagine mult mai reținut.

„Nu pot să zic că a devenit o afacere. Nu. Deja piața cred eu că e saturată. Că toată lumea vrea lavandă. Vrea să pună, să le aducă un venit. Dar foarte mulți o și pierd, pentru că nu știu să o cultive, să o păstreze, să o întrețină.”

Experiența lui Iulian Mădularu depășește simpla plantare. De-a lungul anilor, a încercat diverse soiuri de lavandă, unele potrivite pentru ulei și apă, altele pentru buchete, inclusiv variante cu inflorescențe roșii, roz sau albastre. Această diversitate subliniază curiozitatea și bucuria lui de a descoperi potențialul fiecărei plante.

Vânzarea urmează și ea un drum diferit. El nu vinde pe internet și a fost în piață doar de trei ori, la Slatina. Clienții vin mai ales din recomandări și din numărul de telefon trecut pe ambalajele produselor. Această strategie l-a ținut aproape de un ritm mic, personal, fără presiunea unei expuneri comerciale mai mari, relatează Adevărul.

Greșeala care strică planul când vedeți lavanda doar ca pe o afacere ușoară

Ideea că lavanda se întreține aproape singură și aduce automat venit ignoră partea care apasă cel mai tare după câțiva ani: munca propriu-zisă. Iulian Mădularu nu are planuri de extindere pentru că nu găsește oameni care să-l ajute în sat. Fără forță de muncă, nu poate dezvolta nici cultura, nici gama de produse, cum ar fi săpunurile sau cremele.

Această situație arată diferența dintre pasiune și afacere. Poți iubi planta, să-i înveți soiurile, să obții buchete, ulei sau apă de lavandă, dar vei ajunge la o limită concretă dacă faci totul singur. Iar în mediul rural, lipsa oamenilor disponibili influențează direct cât poți produce și cât poți vinde.

„V-am zis, nu sunt planuri de extindere, anul ăsta nu am găsit un om să mă ajute. Și a trebuit să o fac eu. Au îmbătrânit, au plecat în afară la muncă, extrem de greu găsești forță de muncă, asta o știu toți fermierii.”