Un studiu publicat în Nature la 11 noiembrie 2026 arată că IMC, folosit singur, poate clasifica greșit obezitatea. Cercetătorii au analizat 844.108 adulți, iar rezultatul îi privește și pe cei care își urmăresc greutatea în timp ce fac sport.

IMC este un calcul bazat pe greutate și înălțime. El nu arată cât din greutate este mușchi și cât este grăsime. În studiu, cercetătorii l-au completat cu măsurarea taliei și cu raportul dintre talie și înălțime.

Analiza a folosit date din China, Regatul Unit, Statele Unite și Spania. Cercetătorii au testat o împărțire propusă în 2025: obezitate clinică, însoțită de probleme de sănătate, și obezitate preclinică, în care aceste probleme nu sunt prezente la evaluare.

Cât de des a clasificat greșit IMC obezitatea

În studiul publicat în Nature, IMC a trecut cu vederea persoane care îndeplineau criteriile de obezitate după măsurarea taliei. A indicat și obezitate la persoane pentru care aceste măsurători nu erau crescute. Procentele au diferit între cele patru grupuri studiate:

  • China, 137.795 de adulți: 6,6% trecuți cu vederea și 3,1% clasificați în plus.
  • Regatul Unit, 436.203 adulți: 5,2% trecuți cu vederea și 1,9% clasificați în plus.
  • Statele Unite, 218.841 de adulți: 7,5% trecuți cu vederea și 1,9% clasificați în plus.
  • Spania, 51.269 de adulți: 8,6% trecuți cu vederea și 1,2% clasificați în plus.

Francesco Rubino, care a condus cercetarea, a spus: „The scale of the problem with BMI is beyond what we imagined.”

Ce au adăugat cercetătorii la măsurarea greutății

Cercetătorii au folosit mai multe combinații de măsurători. Un IMC de cel puțin 40 a fost suficient în cadrul testat. La un IMC de cel puțin 30, sau 28 pentru participanții chinezi, au cerut și o talie ori un raport talie-înălțime crescut. Pentru valori mai mici ale IMC, au cerut ca ambele măsurători suplimentare să fie crescute.

Pragurile taliei au fost diferite între grupuri. În grupurile occidentale, o talie crescută însemna cel puțin 88 cm la femei și 102 cm la bărbați; în grupul din China, pragurile au fost de 85 cm și 90 cm. Și limitele pentru raportul talie-înălțime au variat după sex și grupul de populație.

Obezitatea clinică a fost încadrată folosind și semne de afectare a organelor sau dificultăți în activitățile zilnice. Studiul a urmărit 18 astfel de criterii. Pentru cine face sport, această evaluare este mai folositoare decât un verdict tras doar din cifra IMC, mai ales când masa musculară influențează greutatea.

Ce arată urmărirea timp de zece ani

Între 77,4% și 91,3% dintre persoanele încadrate inițial la obezitate preclinică nu au ajuns la obezitate clinică în zece ani, în funcție de grup. În analiza deceselor, riscul a fost cu 69% mai mare la persoanele cu obezitate clinică și cu 19% mai mare la cele cu obezitate preclinică, față de persoanele fără exces de grăsime. Grupul din Statele Unite a fost exclus din această analiză deoarece fusese urmărit pentru mai puțin timp.

Cercetătorii au analizat date înregistrate anterior în dosarele medicale. Problemele organelor au fost identificate prin coduri din aceste dosare, iar unele criterii nu erau înregistrate în toate grupurile. Rezultatele descriu diferențe între grupuri de oameni; evoluția greutății, a taliei sau a performanței sportive a unei persoane se evaluează împreună cu starea ei de sănătate.

Cum se completează IMC la un consult

CDC recomandă folosirea IMC împreună cu examenul fizic și analizele. Pot conta și tensiunea arterială, colesterolul și obiceiurile persoanei. Standardele medicale americane din 2026 recomandă verificarea grăsimii corporale prin talie sau alte metode atunci când masa musculară poate ridica IMC.

Studiul nu a primit finanțare din industrie. Autorii au declarat însă că Rubino a primit granturi sau onorarii de la companii medicale, printre care Novo Nordisk, Medtronic și Eli Lilly.

Parteneri

Articole recomandate din rețeaua noastră