Gigantul suedez H&M a lansat, împreună cu designerul Stella McCartney, un nou „Consiliu de Experți” menit să promoveze sustenabilitatea în modă. Numai că, la scurt timp, inițiativa a fost aspru criticată de organizațiile pentru drepturile muncitorilor, care acuză compania de o mișcare de PR ce ignoră complet problemele reale. Din consiliu fac parte nume sonore precum inovatoarea Kiara Nirghin, modelul Amelia Gray, editorul de modă Susanna Lau, actrița Adwoa Aboah și artista-activistă Anitta, însă niciun reprezentant al celor care produc efectiv hainele.
O mișcare de PR disperată
Reacția cea mai vehementă a venit de la Clean Clothes Campaign, cea mai mare coaliție de sindicate și organizații din industria textilă. Aceștia au catalogat imediat demersul drept o tentativă de greenwashing. „Vom lăsa recentele procese de greenwashing ale H&M, scandalurile legate de schemele false de preluare a hainelor și eșecul de a sprijini cererile muncitorilor din confecții din Bangladesh pentru salarii demne să vorbească de la sine”, a transmis organizația.
Bogu Gojdź, coordonator de campanii la Clean Clothes Campaign, a fost și mai direct. „Numirea noului Consiliu de Experți al H&M nu este cu mult mai mult decât o mișcare de PR disperată, menită să mascheze eșecul brandului de a-și îndeplini angajamentele privind practicile etice de producție”, a declarat acesta. „Niciun singur reprezentant al muncitorilor nu a fost invitat. Acest lucru este complet inacceptabil, mai ales având în vedere că mulți dintre muncitorii din lanțul de aprovizionare al H&M se află în țări deosebit de vulnerabile la efectele devastatoare ale crizei climatice, pe care branduri precum H&M contribuie la accelerarea ei. Nu există sustenabilitate fără drepturile muncitorilor.”
RecomandăriNoua colecție Phoebe Philo aduce haine din piele vopsită manual și mătase greaPână și Livia Firth, cunoscută activistă pentru modă ecologică, a criticat inițiativa: „Sunt ATÂT de obosită de acest BS și greenwashing fără sfârșit și sunt surprinsă că scapă cu asta, având în vedere că au trecut cel puțin 15 ani de când repetă aceleași prostii”.
Supraproducția, elefantul din cameră
Iar problema principală pare să fie ignorată complet. V-ați întrebat vreodată câte haine produce H&M anual? Deși compania refuză să comunice cifra oficială, estimările indică aproximativ 3 miliarde de articole vestimentare pe an. Această supraproducție este considerată de mulți adevărata problemă.
Venetia La Manna, activistă pentru modă echitabilă, a numit consiliul o dovadă de „tupeu”. „Dacă vor cu adevărat să «găsească noi modalități prin care brandurile – și industria în ansamblu – să influențeze și să determine schimbarea», atunci de ce nu abordează cel mai mare elefant din camera de probă a modei? Supraproducția. De ce nu există în consiliu un organizator comunitar din prima linie a crizei deșeurilor textile? Ceea ce ridică întrebarea, ce au de ascuns?”
RecomandăriTop 7 modalități de a-ți arăta aprecierea parteneruluiLa Manna reprezintă în Marea Britanie campania „Speak Volumes” a Fundației The Or, care cere companiilor de modă să-și declare volumele anuale de producție. Echipajul de curățenie al fundației a găsit etichete H&M de 148 de ori pe plajele pline de gunoaie și textile din Jamestown, Ghana, între iunie 2024 și mai 2025, brandul fiind astfel al 15-lea cel mai mare poluator din zonă.
Cifrele sunt, pe bune, șocante.
„Anunțul privind Consiliul de Experți a părut o scuză pentru un grup de oameni bogați, fără nicio legătură cu organizarea pentru justiție în modă, de a muta vina de la marile branduri de modă precum H&M, care sunt responsabile pentru policriza modei, înapoi pe consumator. Cam dezgustător în 2026”, a adăugat La Manna.
RecomandăriCe înseamnă ghosting și cum să te vindeci după elDiavolul se ascunde în date
La prima vedere, raportul de sustenabilitate al H&M pe 2025 arată bine, indicând o scădere a emisiilor de Scope 3 cu 34,6% față de nivelul din 2019. Dar analiștii spun că lucrurile stau puțin diferit. Lubomila Jordanova, specialistă în sustenabilitate, a observat că, deși H&M susține că folosește 91% materiale reciclate sau din surse sustenabile (din care doar 32% sunt efectiv reciclate), brandul consumă în continuare „cantități enorme” de materiale virgine.
Mai mult, datele lipsă fac cifrele greu de justificat. Dacă articolele nevândute nu sunt raportate, brandul raportează, în esență, „cu 50% mai puțin din realitatea” emisiilor sale totale. În același timp, eforturile de revânzare ale H&M reprezintă doar 0,8% din totalul vânzărilor nete, o cifră pe care Jordanova a numit-o „absolut marginală”.
„Diavolul stă în date”, a concluzionat ea, adăugând că provocările sistemice ale modei „nu sunt rezolvate de un singur raport anual”.
Progres real sau doar o iluzie?
Apărarea companiei a venit, previzibil, printr-un purtător de cuvânt. Acesta a afirmat că accentul consiliului este pe „centricitatea pe client” și că H&M vede colaborarea ca pe „un punct de plecare – pentru a învăța și a aduna perspective, cu intenția de a construi pe baza ei în timp”. Tot el a adăugat: „Ambiția H&M a fost întotdeauna să facă alegerile mai bune ușoare și accesibile, și credem că o comunicare transparentă despre performanța de sustenabilitate a unui produs și a unui brand este cheia pentru a împuternici clienții”.
E drept că H&M a făcut anumiți pași, cum ar fi reducerea unităților pe bază de cărbune ale furnizorilor de la 118 la doar 10 în trei ani. Și totuși, 41% din energia pe care o folosește se bazează încă pe gaze fosile. Maxine Bédat, director executiv la New Standard Institute, a subliniat o problemă sistemică: „Cred că ceea ce face H&M este lăudabil, dar ignoră sistemul mai larg în care operează industria. Dacă ei reduc emisiile în timp ce concurenții lor continuă să le crească neabătut, realizarea lor înseamnă foarte puțin”.
În acest context, Clean Clothes Campaign pregătește lansarea unui manifest numit „Fashioning a Just Transition Manifesto” în luna septembrie. Bogu Gojdź explică scopul acestuia: „Manifestul a apărut dintr-un proces de un an de colectare a contribuțiilor publice, care a consultat consumatori, muncitori, activiști și experți cu privire la o viziune pentru o tranziție către o industrie a modei mai sustenabilă, care include cu adevărat drepturile muncitorilor. Există în mod clar o lacună în înțelegerea faptului că progresul real poate fi realizat doar prin incluziunea muncitorilor, nu prin influența celebrităților”.
