Gwyneth Paltrow a fost prezentă la Roma pentru prezentarea colecției de toamnă 2026 Valentino, prima de la dispariția designerului Valentino Garavani. Evenimentul, găzduit de Palazzo Barberini, a fost un prilej pentru actriță să depene amintiri emoționante despre prietenia de peste două decenii cu legendarul creator de modă. A vorbit despre un om complex, un maestru al frumosului, dar și un prieten extrem de direct.
Un omagiu dulce-amărui la Roma
Îmbrăcată într-o rochie verde-lime cu buline din colecția pre-fall Valentino, semnată de noul designer Alessandro Michele, Paltrow a recunoscut că momentul este unul încărcat de emoție. Nu a putut ajunge la funeraliile designerului, care au avut loc în ianuarie, din cauza unor filmări. Prezența ei la Roma a fost, așadar, un mod de a-și lua rămas bun. „Simt un amestec de dulce-amărui și entuziasm. Nu am putut fi prezentă la înmormântarea lui Valentino, filmam ceva, așa că aștept cu nerăbdare să-i aduc un omagiu lui și operei sale. Cred că va fi emoționant și cu adevărat frumos. Mă bucur să fac parte din asta”, a mărturisit actrița.
Eleganță regală și un strop de răutate
Dincolo de imaginea publică, Valentino Garavani era un om al detaliilor, un estet desăvârșit care trăia înconjurat de o frumusețe aproape ireală. Paltrow își amintește cu drag de vizitele la castelul său de lângă Paris. „Era inspirațional să fii în preajma cuiva care trăia așa cum o făcea el: frumusețea era infuzată în tot ce atingea. Atenția sa la detalii – aranjarea mesei, majordomii, lucrurile pe care niciunul dintre noi nu ni le putem permite – el trăia așa, într-un castel lângă Paris, cu un șanț cu apă în jur. Se așeza la prânz și spunea: «Acesta este porțelanul reginei cutare din Rusia»”.
Actrița a explicat că, pentru el, istoria nu era despre legi sau cultură, ci despre frumusețea creată de-a lungul timpului. „Unii oameni prețuiesc istoria pentru modul în care au fost modelate cultura și legile, dar el o prețuia pentru frumusețea care a fost creată. Era important pentru el să știe cine a deținut lucrurile înaintea lui, chiar dacă era doar un platou de argint pe care îl folosea pentru a pune bomboane pe masă. Îmi plăcea să am un prieten la care mergeai și te îndreptai puțin de spate”.
Numai că, în spatele acestei fațade regale, se ascundea un om plin de viață și umor. „Dar apoi era atât de neastâmpărat și avea un râs atât de grozav. Iubea poveștile de la Hollywood și adora să audă bârfe. Credea că Jennifer Lopez este cea mai frumoasă femeie în viață. Spunea: «E frumoasă, dar nu ca Jennifer Lopez». Și era mereu cu ochii pe aspectul meu fizic – undeva între un mod patern și un mod de designer. De genul: «Te-ai îngrășat trei kilograme? De ce nu porți rimel? Te-ar ucide să aplici un strop de ruj?»”.
Rochiile care nu copleșeau femeia
Prietenia lor s-a legat în 2002, la Londra, când Valentino și partenerul său de afaceri, Giancarlo Giammetti, au organizat o cină în onoarea ei. „Combinația mea preferată este regalitatea și neastâmpărul”, spune Paltrow, descriind perfect personalitatea designerului. Această dualitate se reflecta și în creațiile sale. El nu a fost niciodată interesat de trenduri trecătoare sau de haine avangardiste.
Filozofia lui era simplă: să scoată în evidență frumusețea corpului feminin. „Pe măsură ce anii ’90 se apropiau de sfârșit – și treceam la o estetică mai feminină, mai puțin minimalistă – a existat ceva în hainele lui care mi-a vorbit cu adevărat. Feminitatea era despre femeie. Da, existau fronseuri, o mânecă bufantă sau o pană, dar niciodată nu copleșeau femeia”, a explicat actrița. „Nu a fost niciodată, să zicem, regele cool-ului – de fapt, ura asta. Ura hainele avangardiste care nu erau măgulitoare. Ura proporțiile ciudate de dragul modei. Mi-a plăcut că – indiferent dacă era la modă sau nu – el trata eleganța unei femei cu reverență. Întotdeauna a vrut să scoată ce e mai bun din forma feminină”.
De la Met Gala la rochia de mireasă
De-a lungul anilor, Gwyneth a purtat nenumărate creații Valentino pe covorul roșu. Își amintește cum designerul a convins-o să poarte roșu, o culoare pe care nu o agrea. O altă amintire memorabilă este rochia roz aprins de la Met Gala din 2013, cu tematică punk. „Rozul aprins a fost ideea stilistei mele, Elizabeth Saltzman, pentru că este o culoare punk”, a povestit ea. La fel de specială a fost și rochia vintage din 1963, purtată la Premiile Emmy din 2019, o piesă atât de frumoasă, dar și restrictivă. „Singura problemă era că nu avea șliț la spate, așa că a trebuit să fac pași minusculi. M-am gândit: «Doamne, durează o veșnicie să ajung la microfon»”.
Pe lângă rochiile de pe covorul roșu, actrița a primit și cadouri personale de neprețuit. „Mi-a făcut destul de multe cadouri. Am această incredibilă capă Valentino couture pe care mi-a dăruit-o. Nu sunt sigură că am purtat-o vreodată pe covorul roșu, dar este o capă neagră cu pene care ies din când în când”. Însă cea mai importantă creație a fost, fără îndoială, rochia de mireasă din 2018. „Da, rochia mea de mireasă când eu și Brad ne-am căsătorit. A fost minunat – a fost atât de important pentru mine să am eticheta în spate pe care scrie Valentino. A fost un mod de a-l avea acolo. L-am iubit atât de mult. Nu-mi pot imagina ca rochia să fi fost creată de altcineva”.
Moștenirea Valentino merge mai departe
Astăzi, moștenirea Valentino este dusă mai departe de Alessandro Michele, un designer pe care Paltrow îl apreciază enorm. „Este adorabil. Este foarte talentat și îi iubesc sensibilitatea”, a spus ea. Întrebată dacă fiica sa, Apple, este interesată de arhiva ei impresionantă de haine Valentino, actrița a zâmbit. Se pare că, deocamdată, tânăra este fascinată de altceva. „Ea este concentrată pe stilul minimalist, Calvin Klein din anii ’90. Coboară acolo și urcă cu brațele pline de piese Calvin din anii ’90. Dar asta înseamnă că va absolvi la Valentino mai târziu în viață”.
Vizita lui Gwyneth Paltrow la Roma a fost una fulgerătoare. După spectacolul de modă, actrița s-a întors în Statele Unite, unde a prezentat un premiu la gala Oscarurilor. Chiar și așa, a avut timp pentru o porție de paste și un gelato la restaurantul ei preferat, Da Enzo, un loc pentru care, spune ea, merită să stai la coadă.
