Perioada copilariei vine cu un amalgam de stari emotionale la cei mici. Vor experimenta senzatii de frica de intuneric, perioade de rasfat, dar si perioade de gelozie. Dupa primii doi anisori copilul se va simti mai instabil din punct de vedere psihic, experimentand foarte mult senzatii de gelozie inca de la varste mici, de numai un anisor. Gelozia la copii porneste din dorinta de a nu isi mai imparti mama cu nimeni altcineva, demonstrand o iubire maxima pentru aceasta. Senzatiile de gelozie survin atunci cand in relatia bivalenta a celor doi, mai apare o a treia persoana, cum ar fi un fratior sau tanarul tatic. Atunci cand cel mic se simt oarecum neglijat de mama sa va riposta imediat prin aceste sentimente de gelozie si frustrare.
La aparitia unui fratior de cele mai multe ori se va intampla ca bebelusul mai mare sa priveasca cu restrictie venirea pe lume a celuilalt. De aceea, va plange, va dori sa fie alintat, iubit, mangaiat, va dori sa manance si el din nou lapte matern, la fel ca si nou-nascutul, va folosi obiectele fratiorului, le va arunca.
Singurul mod viabil pentru ca cel mic sa se poata simti la fel de bine si in prezenta fratiorului este sa nu il faceti sa se simta neglijat. Odata ce apare acest sentiment de neglijenta, cel mic va fi furios, va plange, va protesta, schimbandu-si radical comportamentul. Intr-un astfel de mod va va arata cat de mult sufera, dorind astfel sa se faca inteles. Teama sa este aceea de a nu pierde iubirea parintilor, stiind ca deja o imparte cu altcineva.
