Chiar daca ne chinuim sa bem ceaiul sau cafeaua fara zahar, zilnic introducem in organism mai mult zahar decat ar trebui din produse alimentare pe care nici nu le-am banui ca ar avea zahar.
Cat de greu este, de fapt, sa traim „sugar-free”?
Pofta de dulce a devenit, pentru multi dintre noi, aproape un fel de adictie. Mai mult de atat, unii oameni de stiinta au constatat ca zaharul poate crea dependenta.
Cercetatorii francezi din Bordeaux au facut mai multe experimente prin care au concluzionat ca receptorii pentru dulce nu exista in organism in momentul nasterii, ci se dezvolta pe parcurs de introducem in corp produse alimentare dulci. Stimularea intensa a receptorilor invatati sa perceapa dulcele genereaza semnala specifice in creier care suprascriu, practic, toate mecanismele de autocontrol. Astfel apare dependenta de dulce si imposibilitatea de a ne abtine in fata produselor preferate cu zahar.
In fata unor astfel de certitudini a aparut miscarea „No Sugar”, coordonata la nivel global de Robert Lustig, profesor in pediatrie endocrina la Universitatea California din San Francisco, autor al cartii „Fat Chance: The Bitter Truth About Sugar”, dar si cercetator care a luat parte si a condus numeroase studii asupra controlului uman si al modificarilor survenite in organism ca urmare a consumului de alimente dulci.
In opinia lui, dar si a mai multor adepti ai miscarii „No Sugar”, o parte din ei fiind inalti oficiali in cadrul guvernelor lumii, zaharul – fie cel adaugat cu lingurita de fiecare in parte, die introdus in alimente de producatori – este cel mai mare dusman al sanatatii umane.
Conteaza din ce provin caloriile, nu cate sunt
Lustig a avertizat de mai multe ori ca nu toate caloriile sunt egale pentru ca nu toate monozaharidele (cea mai simpla forma de zahar, blocurile din care sunt formati carbohidratii) sunt egale. Zaharoza (substanta formata din molecule de fructoza si o molecula de glucoza, n.r.) nu este la fel metabolizata precum carbohidratii proveniti din faina sau cereale integrale.
„O analiza efectuata in 175 de tari, pe parcursul unui deceniu, a arata ca, atunci cand ne uitam dupa cauza diabetului zaharat de tip 2, numarul total al caloriilor introduse in organism este irelevant. Spre exemplu, o persoana care mananca mai mult cu 150 de calorii pe zi decat ar trebui in functie de varsta, inaltime, greutate si nivel de efort fizic depus zilnic, isi creste riscul de a dezvolta diabet cu 0,1%. In schimb, daca o persoana primeste 150 de calorii in plus pe zi, dar acestea provin din sucuri industriale, riscul de a dezvolta diabet creste cu 1,1%. Zaharul adaugat industrial sau manual favorizeaza de 11 ori mai mult aparitia diabetului decat aportul caloric”, a explicat Lustig.
Cum ne pacaleste „dulcele” creierul
Cauza acestui fenomen consta in molecula de fructoza din zahar, in opinia profesorului in pediatrie endocrina Robert Lustig.
Practic, in loc sa ne ajute sa ne saturam, fructoza pacaleste creierului si ne face sa avem senzatia ca nu suntem satui. Totodata, excesul de zahar nu mai poate fi transformat in energie, ci devine grasime la nivelul ficatului, explica Lustig.
Acest proces duce la boli metabolice cronice, inclusiv la diabet si la afectiuni cardiace.
