Ani la rând, discuția despre criza opioidelor din SUA s-a concentrat mai ales pe companiile farmaceutice. Acum, un studiu al cercetătorilor de la Universitatea Notre Dame schimbă această perspectivă și arată că schimbarea practicilor medicale, începută în 1995, a avut o contribuție majoră: dacă prescrierea opioidelor ar fi rămas la nivelul acelui an, decesele asociate ar fi fost cu 43% mai puține până în 2015.
Adevărata ruptură începe în 1995. Până atunci, doar aproximativ 7% dintre pacienții care mergeau la medic pentru o afecțiune ce putea genera durere cronică primeau o rețetă de opioide; până în 2015, ponderea urcase la 25%, adică de peste trei ori mai mult decât înainte de acea modificare.
Acest lucru schimbă și felul în care citim povestea unei crize care, potrivit CDC, a dus din 1999 la aproximativ 860.000 de morți prin supradoză de opioide. Dintre acestea, aproape 318.000 de decese sunt atribuite opioidelor pe bază de rețetă, ceea ce pune sub semnul întrebării marketingul industriei, dar și standardele după care a fost tratată durerea în cabinete și spitale.
În 2024, 73,4% din decesele prin supradoză de droguri au fost cauzate de opioide, iar 65,1% dintre aceste decese au fost provocate de fentanil produs ilegal. Situația de azi este, așadar, mai gravă decât episodul inițial al prescrierilor pentru durere cronică, dar studiul arată că punctul de plecare a contat enorm.
Momentul când durerea a devenit „al cincilea semn vital”
În 1995, experții medicali au lansat o declarație prin care susțineau utilizarea opioidelor pentru durerea cronică. Atunci s-a fixat și ideea că durerea este „al cincilea semn vital”, iar ameliorarea ei a fost pusă pe același plan cu calitatea îngrijirii. Pentru un pacient, mesajul devenea simplu: durerea trebuie tratată mai rapid și mai agresiv.
Până în anii ’90, opioidele erau prescrise mai ales pacienților post-chirurgicali și celor cu cancer care aveau dureri acute. Durerea cronică rămânea adesea netratată. Modificarea de după 1995 a mers în direcția opusă și, odată instalată, a schimbat relația de încredere dintre pacient și medic prin chiar definiția îngrijirii bune.
Cum relatează Medicalxpress, cercetătorii au observat și unde efectul a fost mai sever: zonele cu o proporție mare de persoane care primeau Asigurare de Invaliditate prin Securitatea Socială, deci zone cu niveluri mai ridicate de durere, au înregistrat în medie o criză de otrăvire cu medicamente mult mai gravă după schimbarea practicilor medicilor.
Studiul „Prescription for Disaster” aduce noi perspective
Miza nu este deloc abstractă. Până acum, litigiile și conversația publică despre opioide s-au concentrat intens pe rolul industriei farmaceutice și pe campaniile care au împins în sus utilizarea acestor medicamente. Între timp, suma oficială a acordurilor încheiate între guvernele statale și locale din SUA și principalii producători, comercianți, distribuitori și retaileri a ajuns recent la 58,58 miliarde de dolari.
Studiul „Prescription for Disaster”, semnat de William N. Evans și Ethan Lieber, urmează să fie publicat în Journal of Human Resources în 2026. Concluzia lui poate schimba ceva foarte concret mai departe: felul în care universitățile de medicină își pregătesc viitorii medici și modul în care este abordată clinic durerea cronică.
În 2016, Asociația Medicală Americană a renunțat la folosirea durerii ca „al cincilea semn vital”. Decizia a venit după două decenii în care această perspectivă se instalase deja suficient de adânc încât să lase urme în statistici, în practică și în viețile pacienților.
„Majoritatea oamenilor care au urmărit această problemă recunosc că schimbarea practicilor de prescriere ale medicilor a jucat un rol critic în criza drogurilor. Cred că am găsit o modalitate bună de a cuantifica impactul, iar acesta este masiv.”
William Evans, profesor de Economie Keough-Hesburgh și cofondator al Wilson Sheehan Lab for Economic Opportunities, a formulat astfel concluzia centrală a cercetării.
Și Ethan Lieber, profesor asociat Dillon Hall în cadrul Departamentului de Economie al Notre Dame, a spus că amploarea schimbării i-a surprins pe autori.
„Am fost surprinși de cât de mult s-au schimbat aceste cifre în timp și de modul în care momentul a coincis cu eforturile de a încuraja o mai mare utilizare a opioidelor pentru tratarea durerii cronice.”
Pe fond, asta lasă o lecție incomodă și foarte actuală pentru orice pacientă care intră într-un cabinet: ghidurile și formulele considerate corecte la un moment dat pot schimba masiv practica medicală, iar efectele lor se pot vedea abia după ani.
