De ce sa ne gandim la inceputuri

Culoarea mea preferata este mov, dar iata ca, incepand de azi, voi scrie pentru Lyla.ro. Te invit sa dezbatem, subiecte de interes comun, pentru a descoperi, impreuna, ce este frumos.

Si pentru ca e “prima zi”, vreau sa-ti propun sa faci o pauza de 5 minute si sa te gandesti… la inceputuri: prima zi de scoala, prima intalnire cu partenerul de viata, prima zi in care “ti-ai luat lumea-n cap” si ai pornit pe drumul spre succes.

Inceputul carierei mele n-a avut loc intr-o singura zi, ci in mai multe: la 14 ani, primul loc de munca, la 16 ani, prima emisiune tv, la 19 ani, primul job in capitala (eu ajungand in aceasta jungla numita Bucuresti, imediat dupa terminarea liceului).

1 februarie 2007. Am ajuns in Bucuresti din greseala, dar planuind foarte bine acest lucru. Gasesti explicatia pe blogul meu www.alexandruconstantin.com

De ce sa ne gandim la inceputuri, cand prezentul e asa cum ne-am dorit? Iti spun eu de ce… Pentru ca va veni, din nou, ziua in care va trebui sa o luam de la zero, intr-un fel sau altul si ne va ajuta sa nu uitam experientele trecute. Si mai e un motiv. De fiecare data cand ma gandesc la entuziasmul pe care-l aveam in prima zi de munca, la planurile pe care mi le faceam in minte si la ambitia de care dadeam dovada, stiind ca daca voi munci voi ajunge sa realizez ce imi doresc, ma face sa ma simt extraordinar de bine.

Te invit, macar o data la cateva saptamani, sa te deconectezi de la agitatie, probleme, copii, facturi neplatite, neintelegeri cu cei din jur si sa treci in revista proprie o bucata din trecut, acea bucata care inseamna pentru tine un inceput in ceva ce azi te face sa fii multumit cu tine, fericit de lucrurile pe care le-ai realizat.