De ce preferă bărbații să fie singuri? Dacă ne uităm puțin în trecut, e limpede că pentru părinții și bunicii noștri era o rușine să fii singur. Fată bătrână. Îți amintești? Astăzi, lucrurile stau diferit. Opinia publică este mult mai tolerantă (mai avem de muncă, însă evoluăm). Să fii singur la 30 de ani nu mai e un capăt de lume.
Cuprins
Referitor la întrebarea de ce preferă bărbaţii să fie burlaci, răspunsul este pe cât de simplu, pe atât de logic: pentru că nu vor să îşi asume un angajament pe viaţă faţă de o singură persoană. Motivele ce stau la baza acestei decizii însă, pot fi variate.
De ce preferă bărbații să fie singuri? Viața fără complicații
Am mai spus-o și o repet: A-ți dori să fii singur nu e un lucru rău! Însă e rău să nu fii sincer de la început. Știi, nu e nevoie să minți pentru a obține ceva!
Sigur, e simplu să spunem că bărbații nu vor să-și asume un angajament pe viață. Nenorociții de ei, nu-i așa? Și sunt cât se poate de ironică. Știi ce? Ca să-ți asumi un angajament până la ultima suflare, trebuie să fie ceva excepțional acolo. Fie că vorbim despre bărbați, fie despre femei. Așa că n-aș putea spune că unul sau altul e mai nenorocit decât celălalt doar pentru că nu vrea să te ia de nevastă. E nenorocit când minte. Pentru minciuni, nu am nicio scuză.
În rest, ca să faci un bărbat să renunțe la burlăcie, ar trebui să fii excepțională! Același lucru îl spun și femeilor: „Fii singură până apare excepționalul în viața ta!”. Cu toții merităm asta. EXCEPȚIONAL, fără compromis. Să ții minte asta!
Acum, să revenim la oile noastre, la bărbații aceia care par „greu de prins”
Sigur am ceva articole pe aici în care îi acuzam, scrise încă de pe vremea când aveam creierul cât nuca și mă jucam în în nisip. Din nenorociți, misogini și proști, nu-i mai scoteam. Îmi cer scuze pentru asta. Dar, hei! Sunt dovada vie că prostia se poate vindeca (încă lucrez la asta). E nenorocit, dacă te minte, nu-i așa? E misogin, dacă umblă cu 10 femei odată, nu-i așa? E prost, dacă așteaptă prea mult să te ceară de nevastă, nu-i așa?
Întotdeauna există o cauză în spatele unei acțiuni (asta dacă vrei să înțelegi de ce alegem singurătatea, deși ne e frică de ea ca de dracu’)
Din ce motiv te-a mințit? Din ce motiv tu nu ți-ai dat seama că te minte? Din ce motiv ați mai sta împreună, dacă nu există sinceritate?
Din ce motiv mai umblă cu 10 femei? Și tu din ce motiv nu-ți dai seama la timp de asta sau din ce motiv alegi să rămâi în continuare cu el?
Din ce motiv nu te cere de nevastă? Și tu din ce motiv ai spune că îi ia prea mult să te ceară de nevastă?
Când există EXCEPȚIONAL între doi oameni, nu mai apar discuțiile cu și despre alegerile fiecăruia. Se transformă totul într-o acceptare fără efort. Pur și simplu, nu te mai apasă nimic.
Există, într-adevăr, bărbați și femei care suferă de Sindromul Peter Pan. Se maturizează emoțional foarte târziu sau niciodată. Dar cine suntem noi să-i judecăm? Dacă picăm în brațele unui om cu probleme, nu e singurul vinovat. Dacă ne așteptăm să rezolvăm problemele altora, iarăși, ăl’ de lângă tine nu e singurul vinovat. Adică, tu de ce ai sta cu cineva care nu e 100% așa cum îți dorești tu? Și dacă omul ăla e deja bătut de soartă și nu pricepe ceva ce pentru tine este atât de evident, de ce să-i faci și mai mult rău? Superioritate, se numește, oare? Sau altruism, dacă ne gândim că poate îi facem un bine?
Ca să răspund la întrebarea asta „De ce preferă bărbații să fie singuri?” și ca să păstrez tonul de pe vremuri, zic: Că așa vor ei. Pentru că e place. Din același motiv pentru care și tu preferi singurătatea. Pentru că nu a apărut excepțional. Pentru că alte priorități.
