Cum se face fertilizarea in vitro și ce analize sunt necesare înainte de procedură

Fertilizarea in vitro (FIV) poate fi o opțiune atunci când un cuplu nu obține o sarcină pe cale naturală, dar presupune mai multe etape medicale și nu oferă un rezultat garantat. Vârsta femeii, rezerva ovariană, calitatea ovocitelor și a spermatozoizilor, cauza infertilității și calitatea embrionilor pot influența rezultatul, potrivit CSID, care îl citează pe Dr. Andreas Vythoulkas, medic specialist obstetrică-ginecologie cu supraspecializare în infertilitate.

Adaugă Lyla.ro ca sursă preferată în Google

FIV poate fi recomandată în cazul obstrucției sau absenței trompelor uterine, al endometriozei, al infertilității masculine severe, al infertilității fără cauză clară sau atunci când alte tratamente de fertilitate nu au dus la obținerea unei sarcini.

Înainte de procedură sunt evaluați ambii parteneri. Medicul poate analiza rezerva ovariană, istoricul medical și reproductiv, afecțiunile ginecologice, eventualele proceduri FIV anterioare și parametrii spermogramei. „Fertilizarea in vitro nu este o procedură care ar trebui începută fără o evaluare completă a ambilor parteneri. Diagnosticul corect este primul pas, pentru că de el depind atât alegerea tratamentului, cât și strategia pe care o vom urma în laborator și la transferul embrionar”, spune Dr. Andreas Vythoulkas în articolul CSID.

FIV începe cu stimularea ovariană și continuă cu fertilizarea și transferul embrionului

Procedura presupune, în linii mari:

stimularea ovariană, pentru obținerea mai multor ovocite mature;
puncția ovariană, adică recoltarea ovocitelor;
fertilizarea în laborator;
urmărirea și evaluarea embrionilor în primele zile de dezvoltare;
transferul unui embrion în uter.

Stimularea ovariană se face cu un tratament hormonal adaptat vârstei, rezervei ovariene și răspunsului organismului. Dezvoltarea foliculilor este urmărită prin ecografii transvaginale și, atunci când este necesar, prin analize hormonale. Dozele și durata tratamentului diferă de la o pacientă la alta. Două paciente de aceeași vârstă pot avea răspunsuri diferite la stimulare, astfel că protocolul trebuie individualizat.

Când foliculii ajung la dimensiunea potrivită, ovocitele sunt recoltate prin puncție ovariană. Procedura se realizează transvaginal, sub ghidaj ecografic și, de regulă, sub sedare. După puncție pot apărea crampe abdominale ușoare sau mici sângerări. Simptomele neobișnuite ori persistente trebuie discutate cu medicul.

În FIV clasic, ovocitul este pus în contact cu spermatozoizii în laborator. ICSI, adică injectarea intracitoplasmatică a spermatozoidului, presupune introducerea unui singur spermatozoid direct în ovocit. Tehnica poate fi utilizată în infertilitatea masculină severă sau atunci când fertilizarea clasică nu este considerată potrivită.

După fertilizare, embrionii sunt urmăriți în laborator. În ziua a treia sunt evaluați după numărul, aspectul și ritmul de diviziune al celulelor. În jurul zilei a cincea, un embrion poate ajunge la stadiul de blastocist, dar nu toți embrionii ajung până la această etapă. Clasificarea morfologică oferă informații, nu un verdict: un embrion cu aspect foarte bun nu garantează o sarcină, iar o clasificare mai modestă nu înseamnă automat că embrionul nu are șanse.

Embriotransferul este etapa în care embrionul selectat este introdus în uter cu un cateter fin. Procedura este, de regulă, rapidă și nu necesită anestezie. Transferul mai multor embrioni poate crește riscul unei sarcini multiple, asociată cu riscuri obstetricale mai mari.

După embriotransfer, activitățile obișnuite pot fi reluate fără efort intens

După embriotransfer nu este necesar, în general, repausul strict la pat pe termen lung. Activitățile obișnuite pot fi reluate, cu evitarea efortului fizic foarte intens și respectarea indicațiilor medicului. Dr. Andreas Vythoulkas spune că embrionul nu se poate „pierde” printr-o mișcare obișnuită.

Sporturile intense, ridicarea greutăților și activitățile fizice foarte solicitante pot fi limitate temporar. Alcoolul și fumatul trebuie evitate, iar orice medicament trebuie discutat în prealabil cu medicul. În timpul stimulării ovariene, exercițiile trebuie adaptate deoarece ovarele își măresc volumul.

Testul de sânge beta-HCG se face, de regulă, la momentul recomandat de echipa medicală după embriotransfer. Dacă rezultatul este pozitiv, analiza poate fi repetată, iar medicul stabilește ulterior momentul primei ecografii.

Tensiunea sânilor, oboseala sau greața pot apărea în această perioadă, dar absența lor nu înseamnă că procedura nu a reușit. Unele manifestări pot fi determinate de tratamentul hormonal și nu anticipează neapărat rezultatul.

Rezultatul poate fi influențat de embrioni, endometru și vârsta femeii

Un rezultat negativ poate avea legătură cu calitatea ovocitelor sau a spermatozoizilor, dezvoltarea embrionară, receptivitatea endometrului, probleme uterine sau alte particularități medicale. Polipii endometriali, fibroamele care modifică forma cavității uterine și aderențele intrauterine pot influența implantarea.

După o procedură nereușită, medicul poate recomanda investigații suplimentare sau modificarea protocolului înaintea unei noi încercări. Un rezultat negativ nu stabilește singur ce se va întâmpla la o procedură ulterioară.

Pe măsură ce vârsta crește, scad rezerva ovariană și proporția ovocitelor cu potențial bun de fertilizare și dezvoltare embrionară. De aceea, evaluarea fertilității poate ajuta la discutarea mai realistă a opțiunilor disponibile.

Pregătirea pentru FIV include recomandări pentru ambii parteneri

În perioada de pregătire sunt menționate alimentația echilibrată, menținerea unei greutăți sănătoase, somnul suficient, evitarea fumatului și reducerea consumului de alcool. Acidul folic este recomandat în perioada de preconcepție, iar celelalte suplimente și medicamente trebuie discutate cu medicul.

Activitatea fizică moderată poate fi menținută în multe situații, însă exercițiile trebuie adaptate în timpul stimulării ovariene și imediat după embriotransfer, conform recomandării medicului.

Partenerul are un rol important: factorul masculin poate contribui la infertilitate, iar calitatea materialului seminal influențează procesul de fertilizare. Sprijinul partenerului sau al familiei poate ajuta la gestionarea anxietății din perioada de așteptare, în condițiile în care un ciclu FIV presupune un efort fizic, emoțional și financiar important.

FIV este o șansă, nu o promisiune. Rezultatul depinde de evaluarea ambilor parteneri, de protocolul adaptat cazului și de mai mulți factori medicali care nu pot fi reduși la un singur rezultat de laborator.

Citește și: