Ca să comunici cu fostul partener despre copil fără să îl prinzi în certuri, ține discuțiile la lucrurile practice și mută-le în scris dacă apelurile se transformă în reproșuri. Stabiliți un canal pentru mesaje, confirmați orice schimbare de program și nu folosiți copilul ca mesager.

Regulile acestea sunt pentru situațiile în care comunicarea este dificilă, dar poate continua în siguranță. Dacă există amenințări sau violență, siguranța ta și a copilului vine înaintea colaborării directe.

Stabiliți cum vorbiți despre copil

Mesajele îți dau timp să formulezi un răspuns și păstrează ce ați stabilit. Departamentul de Justiție din Canada recomandă comunicarea scrisă când discuțiile directe devin dificile. Este un sfat practic, nu o obligație legală.

  1. Alegeți un singur canal pentru chestiunile obișnuite despre copil, cum ar fi mesajele sau e-mailul. Stabiliți separat cum vă anunțați când apare o urgență.
  2. Scrieți câte un subiect într-un mesaj: programul, școala, sănătatea sau o decizie care trebuie luată. Păstrați tonul politicos și evitați reproșurile despre relația voastră.
  3. Anunțați cât mai devreme o schimbare de program. Scrieți ziua, ora și locul propuse, apoi cereți o confirmare clară.
  4. Țineți discuțiile grele în afara auzului copilului. Vorbiți unul cu celălalt, nu prin el.

O propunere poate suna așa: „Nu pot ajunge vineri la ora 18:00. Poți prelua copilul sâmbătă la ora 10:00? Te rog să îmi spui până joi seara dacă ești de acord.” Joi seara este termenul propus în acest mesaj, nu un termen impus de lege. Dacă nu există un acord pentru schimbare, rămâne programul deja stabilit.

Pune o limită când apar jigniri

Dacă un mesaj cuprinde și o întrebare despre copil, și insulte, răspunde numai la întrebarea practică. Poți scrie: „Discut despre ora de preluare a copilului, nu despre jigniri. Îți răspund mâine, în scris, despre program.” O urgență privind sănătatea sau siguranța copilului nu trebuie amânată până a doua zi.

Când apelurile se termină mereu în ceartă, propune ca lucrurile care nu sunt urgente să fie discutate prin mesaje. Păstrează mesajele și confirmările, ca să poți vedea ce ați convenit. Nu există o regulă generală care să impună un anumit număr de apeluri sau un termen de răspuns la fiecare mesaj.

Nu îl pune pe copil între voi

Copilul nu trebuie să transmită mesaje, să afle pentru tine ce face celălalt părinte ori să aleagă o tabără. Îi poți spune, pe înțelesul vârstei lui: „Noi, adulții, nu suntem de acord în unele privințe. Nu este vina ta și nu trebuie să alegi între noi. De problemele acestea ne ocupăm noi.” Nu îi cere să păstreze secrete despre certuri.

Copiii reacționează diferit după separare. O analiză a studiilor publicată în Clinical Psychology Review în 2020, care a cuprins 24.854 de familii divorțate, a găsit o legătură între conflictul părinților și dificultățile copiilor. Legătura nu înseamnă că fiecare copil va avea probleme sau că cearta este singura cauză.

Dacă observi schimbări îngrijorătoare de somn sau comportament ori copilul nu se mai descurcă la școală sau acasă, poți cere sprijinul unui psiholog. Consilierea îi poate ajuta și pe părinți când conflictul continuă.

Când programul nu este respectat

După divorț, regula este că ambii părinți răspund de creșterea copilului, chiar dacă nu mai locuiesc împreună. Părintele la care locuiește copilul trebuie să sprijine relația acestuia cu celălalt părinte. Dacă o schimbare de program nu poate fi convenită, copilul nu trebuie pus să obțină acordul în locul adulților.

Dacă întâlnirile sunt împiedicate în mod repetat, Legea nr. 272/2004 permite unui părinte să ceară monitorizarea relației copilului cu celălalt părinte la serviciul public de asistență socială sau la DGASPC. Regulile relevante se aplică din 10 mai 2024. Acest pas privește relația împiedicată sau afectată, nu fiecare mesaj nepoliticos.

  1. Păstrează mesajele și confirmările de program. Notează ziua, ora, ce nu s-a respectat și cum a fost afectat copilul; păstrează și înțelegerea scrisă despre program, dacă există.
  2. Cere în scris confirmarea unei reguli concrete pentru următoarea întâlnire, fără să negociezi prin copil.
  3. Dacă problema continuă, cere monitorizarea la serviciul public de asistență socială sau la DGASPC. Arată ce program era stabilit și ce s-a întâmplat la întâlnirile ratate.

Monitorizarea poate dura cel mult șase luni. Raportul este dat ambilor părinți și poate fi folosit ca probă în instanță. După monitorizare, pot fi propuse încă cel mult șase luni de urmărire, consiliere ori alte măsuri; serviciul social poate cere instanței să decidă în locul unui părinte pentru un acord necesar sau să schimbe măsurile privind copilul.

Când comunicarea directă nu este sigură

Într-o situație de abuz, nu este nevoie să forțezi întâlniri sau discuții apropiate în numele colaborării. În pericol imediat, sună la 112. Abuzul, neglijarea sau violența asupra copilului pot fi raportate gratuit la 119; pentru violență domestică, numărul 0800 500 333 este gratuit și disponibil permanent. Poate suna și o rudă, un vecin sau un martor.

Victima poate cere un ordin de protecție la judecătoria de la domiciliul sau reședința sa ori de la locul faptelor. Cererea nu are taxă judiciară, asistența juridică este obligatorie, iar instanța trebuie să o soluționeze în cel mult 72 de ore. Într-o urgență deosebită, ordinul poate fi dat în aceeași zi. Măsurile stabilite de judecător pot dura cel mult 12 luni; dacă pericolul persistă după expirarea lor, poate fi cerut un nou ordin.

Întrebări frecvente

Trebuie să răspund la fiecare mesaj?

Răspunde la informația practică despre copil, mai ales când este o urgență. Nu trebuie să prelungești un schimb de insulte sau reproșuri.

Poate celălalt părinte să ceară informații direct de la școală sau medic?

Da. Ambii părinți pot cere informații despre copil de la școală și de la unitățile medicale, chiar dacă numai unul exercită drepturile părintești.

Ce decizii trebuie luate împreună?

După divorț, regula este că ambii părinți au drepturi și îndatoriri părintești, dacă instanța nu a hotărât altfel. Când le exercită împreună și nu locuiesc împreună, deciziile importante despre școală, tratamente medicale complexe, operații și reședința copilului cer acordul amândurora.

Ce se întâmplă dacă unul dintre părinți nu își spune părerea despre o decizie importantă?

Poate decide părintele cu care locuiește copilul, dacă hotărârea nu este contrară interesului copilului. Un dezacord exprimat nu este același lucru cu lipsa unui răspuns.

Poate copilul păstra legătura și în afara întâlnirilor?

Da. Relația cu un părinte poate include apeluri, mesaje și alte forme de comunicare, cu respectarea interesului copilului.

Surse verificate la 16 noiembrie 2026: Legea nr. 272/2004; Codul civil; Legea nr. 217/2003; Departamentul de Justiție din Canada; Raising Children Network; American Academy of Pediatrics; Clinical Psychology Review; Agenția Națională pentru Egalitatea de Șanse între Femei și Bărbați; Autoritatea Națională pentru Protecția Drepturilor Copilului și Adopție; Ministerul Afacerilor Interne.

Parteneri

Articole recomandate din rețeaua noastră