Cum afli dacă ești fertilă sau nu?

Fertilitatea reprezintă abilitatea naturală de a da naștere unui copil. Există totuși perechi care întâmpină probleme cu infertilitatea, ceea ce înseamnă incapacitatea de a procrea după un an de raporturi sexuale fără protecție.

Fertilitatea nu este exclusiv o chestiune ce ține de sănătatea feminină. Atât bărbații, cât și femeile pot fi afectați de această problemă medicală și ambele pot lua măsuri pentru a îmbunătăți fertilitatea. Conform Organizației Mondiale a Sănătății (OMS), între 11-15% dintre toate cuplurile care își doresc copii sunt afectate de infertilitate.

Indicii privind problemele de fertilitate De cele mai multe ori, cauzele infertilității nu sunt evident simptomatice. Însă, semnele următoare ar putea sugera probleme de fertilitate, situație în care este recomandat să te consulți cu un medic:

• ai depășit vârsta de 35 de ani și încerci să concepi de șase luni;
• ai mai puțin de 35 de ani și ai avut raporturi sexuale neprotejate timp de un an, fără a concepe;
• ai suferit două sau mai multe avorturi spontane succesive;
• prezinți factori de risc pentru infertilitate, ca de exemplu vârsta peste 30 de ani, consumul de alcool/tutun, afecțiuni cronice (diabet, astm, hipertensiune, artrită etc), surplus sau deficit de grăsime corporală, anomalii uterine, probleme genetice sau congenitale, expunerea organelor genitale la căldură excesivă, expunerea la radiații, radioactivitate sau la sudură etc.

Semnele cele mai întâlnite ale unei probleme de fertilitate includ:

• menstruațiile cu un ciclu neregulat;
• menstruațiile cu sângerări neobișnuit de ușoare sau abundente și dureri menstruale foarte intense;
• menstruațiile extrem de abundente sau sângerări menstruale neobișnuite;
• durere în zona pelviană sau durere în timpul relațiilor sexuale;
• probleme sexuale, inclusiv disfuncție erectilă sau scăderea libidoului.

Evaluarea fertilității

Examinările de fertilitate joacă un rol crucial în evaluarea și tratamentul problemelor legate de fertilitate. Acestea pot ajuta medicul să identifice obstacolele care te împiedică pe tine și pe partenerul tău să aveți un copil. Dacă ești o femeie care se teme de probleme de fertilitate, primul punct de discuție ar trebui să fie medicul tău ginecolog. În cazul bărbaților, un medic urolog este cel mai indicat.

Examinarea fertilității implică ambii parteneri.

Deși sarcina pare să o vizeze doar pe femeie, procesul de concepție este unul mutual. Conform Societății Americane de Medicină Reproductivă, 25% dintre toate cuplurile care suferă de infertilitate au unul sau mai mulți factori care contribuie la aceasta. De exemplu, se estimează că 25% din infertilitatea feminină se datorează unei ovulații anormale.

Examinarea fertilității la femei

Testele de fertilitate mai invazive, precum laparoscopia de diagnostic, sunt efectuate doar când simptomele sau alte teste sugerează necesitatea unei investigații suplimentare sau când nu se poate identifica altfel o cauză a infertilității.

Pentru femei, evaluarea fertilității poate consta în:

1. un control ginecologic de rutină;
2. teste pentru bolile cu transmitere sexuală;
3. teste de sânge, care pot verifica prezența trombofiliei și a sindromului antifosfolipidic (în caz de avorturi spontane recurente), precum și nivelurile unei game de hormoni, inclusiv hormonul luteinizant (LH), hormonul foliculinostimulant (FSH), hormonii tiroidieni, androgenii, prolactina, estradiolul (E2), progesteronul, hormonul anti-mullerian (AMH). Unele dintre aceste analize de laborator trebuie efectuate în anumite zile ale ciclului menstrual. De exemplu, FSH este de obicei verificat în ziua 3 a ciclului, iar progesteronul este, de obicei, testat în ziua 21 sau 22 a ciclului tău.
4. ecografie, pentru a identifica prezența ovarelor polichistice, a chisturilor ovariene mai mari, a fibroamelor și, uneori, pentru a confirma faptul că ovulația are loc. Ecografia este, de asemenea, folosită pentru a verifica forma uterului și grosimea căptușelii uterine. Se poate evalua și numărul de foliculi antrali, care prezice numărul de ovule disponibile în ovarele unei femei, prin intermediul unei examinări cu ultrasunete.
5. histerosal pingogramă (HSG) pentru a evalua dacă trompele uterine sunt permeabile și neobstrucționate, precum și pentru a evalua forma uterului;
6. biopsie endometrială, care implică prelevarea unei probe mici de țesut din mucoasa uterină sau endometru, deși acest test nu se efectuează în mod regulat;
7. histeroscopie, care constă în introducerea unei camere mici, asemănătoare unui telescop, prin colul uterin în uter pentru a inspecta mai atent interiorul uterului. Aceasta se efectuează dacă histerosalpingograma a arătat potențiale anomalii sau a fost inconclusivă. Medicul poate de asemenea realiza o biopsie endometrială în timpul acestui examen.
8. sonohisterograma, care constă în injectarea unui lichid steril în interiorul uterului (prin intermediul unui cateter) și apoi examinarea uterului și a pereților uterini prin ultrasunete;
9. laparoscopie de diagnostic, care poate fi cea mai invazivă dintre testele de fertilitate și este realizată doar atunci când simptomele sugerează o posibilă endometrioză, ca parte a tratamentului pentru trompele uterine blocate sau, în anumite cazuri, de infertilitate neexplicată.

Evaluarea fertilității masculine

Testul esențial pentru evaluarea fertilității masculine este analiza spermei. Acesta constă în prelevarea unui eșantion de spermă care va fi ulterior analizat în laborator. Este recomandat ca acest test să fie repetat de două ori, în zile diferite, pentru a confirma rezultatele.

Chiar dacă analiza spermei este deseori suficientă pentru diagnosticul de infertilitate masculină, pot exista cazuri în care sunt necesare teste suplimentare, cum ar fi: • un control fizic efectuat de un urolog;

• analize mai detaliate ale spermei, inclusiv testarea genetică a acesteia (în căutarea anticorpilor) și evaluarea spermei neviițabile pentru a determina dacă sunt prezenți spermatozoizi;
• teste de sânge pentru evaluarea nivelurilor hormonale, de obicei, FSH (hormonul foliculostimulant) și testosteron, dar uneori și hormonul luteinizant (LH), estradiol sau prolactină;
• teste pentru identificarea bolilor cu transmitere sexuală;
• ecografie, pentru a verifica starea veziculelor seminale și a scrotului;
• analiza urinei după ejaculare pentru a detecta ejacularea retrogradă sau întârziată;
• biopsie testiculară, care implică prelevarea unei probe mici de țesut testicular printr-o intervenție chirurgicală minoră;
• vasografie, care constă într-o radiografie specializată utilizată pentru a identifica eventualele blocaje în organele de reproducere masculine.

Testarea fertilității în cadrul cuplului

Unele teste de fertilitate sunt efectuate pentru ambii parteneri. Printre acestea se numără cariotipul genetic și testul postcoital (Huhner). În cazul avorturilor spontane, se poate realiza o analiză a cariotipului genetic prin intermediul unui simplu test de sânge, pentru a detecta eventualele tulburări genetice care pot cauza avortul spontan.

Testul postcoital, deși mai puțin comun în prezent, implică prelevarea unui eșantion de mucus cervical de la femeie, printr-un examen pelvian, la câteva ore după actul sexual, pentru a analiza interacțiunea dintre mucusul cervical al femeii și sperma bărbatului.

Sfaturi pentru cupluri care doresc să conceapă

Dacă dorești să îți îmbunătățești șansele de concepție, poți:

• evita dușurile vaginale, care pot elimina și bacteriile benefice, creând astfel un risc crescut de infecție vaginală;
• alege lubrifianți compatibili cu spermatozoizii. Anumiti lubrifianți pot fi dăunători pentru sperma. Dacă mucusul cervical nu este suficient, există alternative mai prietenoase cu spermatozoizii, cum ar fi uleiul mineral, uleiul de canola sau lubrifianții pe bază de hidroxietilceluloză;
• menține un ritm regulat de acte sexuale: un contact sexual zilnic sau la fiecare două zile poate crește șansele de a avea acte sexuale în perioada de ovulație. Totuși, sperma are nevoie de una sau două zile pentru a se maturiza și a se regenera complet. Prin urmare, contactul sexual zilnic poate rezulta în spermă imatură;
• planifica actele sexuale în perioada cea mai fertilă a ciclului, cunoscută sub numele de „fereastră fertilă”. Aceasta durează între cinci și opt zile, înainte de ovulație. Însă ziua de ovulație poate varia de la o femeie la alta, așa că perioada cea mai fertilă poate fi în ziua 10 sau chiar la sfârșitul zilei 22 a ciclului menstrual.