Bebelusul nu poate da sens lumii imediat dupa ce s-a nascut. Mama incepe sa ii ofere atentie si integrare familiala, iar modelul de familie incepe sa capete sens pentru el.
De fiecare data cand mamica lui il ia din patut, acesta ii recunoaste vocea, mirosul, atingerile si incepe sa faca legatura cu mancarea ce va urma sa ii fie oferita. Astfel el se va astepta la mancare la fiecare ridicare din patut in primele luni.
La aproximativ 3-4 luni bebelusul ii recunoaste trasaturile fetei, mamei si va raspunde atingerilor ei cu foarte multa atentie si entuziasm, fata de alte persoane care l-ar putea lua in brate. In primele 6 luni bebelusul este zambitor si prietenos cu aproape toata lumea, insa iubirea ii revine mamei.
Comportamentul bebelusilor se schimba dupa primele 6 luni. Atunci acesta devine constient de lumea de dincolo de mama si ii este teama de ea si se agata de mama pentru toate temerile si nemultumirile lui. Daca in primele luni acesta era sociabil si zambitor cu toata lumea, de acum acesta poate sa planga la fiecare atingere a unui necunoscut, cautand liniste si protectie in bratele mamei.
Treptat bebelusul va lega relatii cu alti membri ai familiei desi comportamentul sau fata de persoane va ramane rezervat.
In primul an de viata copilul se ataseaza foarte mult de parintii lui, insa relatia mama-sugar, este una foarte stransa si incomparabila.
Sentimentele bebelusului fata de parinti in primele luni se intensifica odata cu trecerea timpului si interactiunea acestuia cu persoane din exterior.
Copilul devine dependent de parinti atunci cand constientizeaza diferenta dintre parinte si persoanele din exterior, iubirea intensificandu-se, cautand tot mai mult alinare si protectie in bratele parintilor sai. Mai mult decat iubire, este nevoia acestuia de a se simti protejat, de a se simti al cuiva.
