Cu orgoliu nu ții o relație, iar femeile se pricep cel mai bine la asta. Nu există relație perfectă, nu există bărbați perfecți, cum nu există nici femei perfecte. Suntem diferiți, deci uneori greșim. Și când greșim trebuie să recunoaștem și să facem ceva în privința asta.
Deseori aud în jurul meu: Nu-l sun eu pentru că o să creadă că sunt disperată. Dar de când a vrea să fii lângă el înseamnă că ești disperată? De când să-i spui că-ți pare rău înseamnă că devii vulnerabilă? Simplul fapt că accepți să intri într-o relație înseamnă că trebuie să-ți asumi vulnerabilitatea. Vulnerabilitatea de a-ți ști slăbiciunile, de a-ți ști defectele și calitățile. O relație înseamnă sinceritate. Cu tot ce cuprinde ea: momente bune și rele. Dacă nu-ți asumi asta, fie că ești bărbat sau femeie, e greu și aproape imposibil să reușești să ai o relație de bun simț. Deci ce vrei? Să fii stană de piatră și iubită de nimeni sau să fii deschisă și să te iubească așa cum ești?
Sunt femeie și sunt orgolioasă. Dar nu-mi face bine. Greșesc o dată, dar a doua oară știu că nu trebuie să mai repet episodul. Și dacă stau să mă gândesc bine, nu numai că nu-mi face mie bine, dar orgoliul îi rănește și pe cei din jur. Și bărbații sunt la fel, oricât de mult am aștepta noi de la ei. Și gândește-te o secundă: dacă tu nu-l cauți, nu-i scrii, nu-i vorbești, crezi că el o va face? Mai trăim noi în perioada aceea când trebuia să așteptăm cuminți acasă să vină Făt-Frumos călare pe un cal alb și cu flori în mână? Este prea multă ofertă, pe o parte și pe alta. E mult mai ușor să renunțăm acum.
Nu-l cauți? Nu-i oferi mare lucru? Stai liniștită, se găsesc femei dispuse să facă asta. Ești bărbat și nu vrei să comunici cu ea? Nu vrei să-i spui că-ți pare rău atunci când greșești? Stai liniștit, se găsesc bărbați care să-i aline durerile.
Prea des uităm că lucrurile se fac în doi. În aceeași măsură. Vrem egalitate, dar nu ne poziționăm niciodată pe același nivel. Cum să mai meargă vreodată lucrurile dacă punem egoismul pe primul plan?
Greșeala recunoscută este pe jumătate iertată. Așa se spune. Dar e greu să-ți recunoști greșelile în condițiile în care e mai simplu să dai vina pe celălalt. Și totuși, nu ar trebui să conteze mai mult ceea ce simțiți unul pentru altul și ceea ce vreți să construiți împreună?
