Cand noi am fost copii, sub nicio forma nu aveam voie sa le raspundem parintilor nostri. Am crescut cu ideea ca acest lucru este o lipsa totala de respect, iar teoria o “transferam” si copiilor nostri. Dar oare sa fie acesta un lucru bun sau un lucru rau?
Va prezentam in continuare parerea psihologului Kelly Flanagan, tata a trei copii si autorul mai multor articole pe tema educatiei copiilor si relatiilor interumane. Asteptam la final comentariile voastre: Sunteti sau nu de acord cu dr. Kelly Flanagan?
Parintele din mine ar vrea sa scoata din copiii lui fiecare umbra de rebeliune, dar psihologul din mine se opune.
Ma jucam cu fetita mea, apoi fratele sau mai mare a venit si a observat ca jucariile lui “defilau” prin casa de papusi a surorii. Ca un caine a venit si le-a smuls de-acolo.
“Te rog sa mi le dai!”, i-am spus.
“NU!”, m-a repezit.
Ca parinte, mi-am dat seama ca am dat gres, ca nu sunt respectat. Parintele din mine s-a infuriat, am simtit ca-mi pierd controlul, desi se presupunea ca eu trebuie sa fiu adultul responsabil. Fiinta umana din mine a fost foarte trista, pentru ca intreaga dimineata imi fusese data peste cap. Insa psihologul din mine era foarte mandru ca baiatul spusese “NU”.
Citeste continuarea pe SFATULPARINTILOR. RO.
Parteneri
Articole recomandate din rețeaua noastră
FinanciarulAcțiunile AI trag bursele în jos într-o ședință cu petrolul la maximul ultimelor cinci luni
GetPonyTesla dezvoltă hărți proprii pentru FSD, după ce Elon Musk a criticat dependența de ele
Revista IoanaSalariul minim din iulie 2026 îți aduce 125 de lei în plus net. Ce condiții are suma scutită de taxe
News24Hassan are magazinul devastat la Paris după 10 ani de muncă. Chiria și salariile rămân de plătit
Dolce SportEUIPO îi refuză lui Gigi Becali înregistrarea denumirii „FCSB Steaua” ca marcă
BravonetPrințul Harry caută împăcarea cu regele Charles și prințul William după șase ani de tensiuni
